Spuneam în numărul de ieri că la 5 septembrie se împlinesc 97 de ani de când au căzut pe munţii noştri primii soldaţi români în luptele din Primul Război Mondial. Lucru care ar trebui să ne facă pe toţi să ne cutremurăm şi să aprindem măcar o lumânare pentru sufletele bravilor ostaşi români care şi-au dat sângele pentru ţară în Munţii Vâlcan din Valea Jiului. Conform mărturiilor scrise scoase la iveală de lt. col. Ion Aldescu, un mare patriot – aşa precum mulţi ofiţeri şi cadre militare ale acestui neam, greu încercat, au fost şi mai sunt –, între 5 septembrie şi 20 octombrie au căzut sub bătaia gloanţelor duşmanilor exact 1.524 de eroi români, în arealul Straja-Pasul Vâlcan din Valea Jiului, în luptele din Primul Război Mondial.

Venim astăzi, cu ajutorul lt. col. Ion Aldescu, cu lista celor căzuţi la datorie. 

Povestea tunului din curtea Schitului Straja are ca sursă arhiva Casei Armatei din Vulcan. Pe lângă toate acestea, vă spunem şi povestea Crucii Eroilor şi a Schitului ortodox din Straja, ambele având legătură şi cu luptele din 1916 de pe meleagurile Munţilor Vâlcan, din hotarul Lupeni-Paroşeni-Vulcan.

Cum astăzi ar trebui ca măcar în două localităţi, Vulcan şi Lupeni, să se desfăşoare acţiuni de comemorare a acestor eroi ai neamului românesc, lucru se pare „uitat”, din colţul acestei pagini a Ziarului Văii Jiului mai spunem doar atât: Dumnezeu să-i ierte şi să le fie ţărâna uşoară! 

Trăiască brava şi mult încercata Armata Română!

 

Istoricul tunului din Vf. Straja 

 

Tunul este sistem „Krupp” – model 1880 – cu ţeava din oţel şi s-a aflat în dotarea Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

 

Ţeava a fost turnată în 1893 şi este singura piesă rămasă dintr-un tun distrus în luptele care au avut loc, în perioada 16 august – 29 octombrie 1916, în Vf. Straja.

După sfârşitul Primului Război Mondial, ciobanii gorjeni, găsind tunul distrus pe pantele sudice ale Vf. Straja, au amenajat în apropiere de locul numit „Stâna lui Grigoriţă Voiculescu” din Turcineşti un izvor (şipot), a cărui apă a curs timp îndelungat prin ţeava acestui tun. Vremea şi oamenii locului au lăsat în paragină izvorul respectiv.

Aflând de existenţa ţevii, maiorul Ion Aldescu – la aceea, comandantul Casei Armatei din Vulcan – a organizat o tabără de vară cu copiii cadrelor militare din Valea Jiului, la tranşeele de pe vechea frontieră româno-austro-ungară, în scopul găsirii acesteia.

La 8 august 1993, în a şaptea zi de căutări, ţeava a fost găsită la circa 300 metri mai jos de fostul izvor, pe Valea Părăului Şuşiţa.

Cu ajutorul lt. col. Visalon Stânea, plt. Ion Jugănaru, sg. Alexandru Mureşan şi a ostaşilor Maftei Vulpoi, Mihai Ceru, Traian Chişpal, Petrică Compera, Marian Cosma, Mircea Sabău, Cristian Cuşniriuc şi Cristinel Muraru, ţeava a fost scoasă din locul respectiv şi adusă la unitatea militară din Vulcan.

Ulterior, cu sprijinul conducerii E.M. Vulcan, tunul a fost reconstituit ca piesă de muzeu şi aşezat în parcul Casei Armatei din Vulcan la 10 noiembrie 1993, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea artileriei române. 

După desfiinţarea Casei Armatei Vulcan, tunul a fost preluat de unitatea de jandarmi din Petroşani, iar în anul 2002 a fost adus, prin grija d-lui Emil Ilie Părău pe locul unde se află aşezat în prezent.

Sursă: Arhiva Casei Armatei Vulcan

 

O poveste comună legată de soldaţii căzuţi în Munţii Vâlcan

Schitul Ortodox Straja şi Crucea Eroilor din Straja

 

Schitul ortodox din Straja, ctitorit în anul 2000 de către familia filantropului lupenean Emil Părău la o altitudine de 1440 m, şi Crucea Eroilor, ridicată tot de acest bun creştin, au o istorie aparte şi comună.

 

Povestea lor ne-a fost spusă în diverse ocazii chiar de dl. Emil Părău, iar legătura comună între cele două obiective religioase provine chiar de la soldaţii căzuţi în Muntele Straja, peste 800 de soldaţi români şi de alte neamuri (germani, austrieci, unguri), foarte mulţi rămânând neîngropaţi după luptele ce au avut loc, departe de familii şi copii.

La Cabana „Montana” din staţiunea Straja, în anul 1996, în ziua de 21 mai, exact în ziua când în calendarul ortodox se sărbătoresc „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, într-una din camere, seara, un turist a dorit să aprindă lumina. Un bec s-a ars, iar flama făcută de filament a lăsat imediat pe sticla becului, în interior, o cruce! La puţin timp, tot în acel an, s-a petrecut din nou o fază asemănătoare, becul respectiv putând fi văzut şi azi de către cei care urcă la Sfântul Schit.

Emil Părău, care era şi este şi azi patronul Cabanei „Montana”, om credincios din fire şi cu frică de Dumnezeu, văzând şi cel de-al doilea semn, a luat becul şi s-a dus cu el la Mănăstirea Lainici, arătându-i semnul Sfintei Cruci unui călugăr. Acesta l-a sfătuit să ridice cât de repede o cruce, pentru sufletul soldaţilor căzuţi şi pentru pomenirea lor, precum şi pentru sufletul ciobanilor sau turiştilor pieriţi în Muntele Straja.

După construirea crucii la EM Lupeni, iniţiatorul acestui demers, Emil Părău a cerut ca această cruce de fier imensă, de 18,6 metri înălţime cu o anvergură de 9 metri, să fie montată la altitudinea de 1.485 metri. Fiind iluminată, Crucea Eroilor Neamului veghează, asemenea altor cruci din alte zone din ţară şi din lume, toată Valea Jiului, putând fi observată în serile senine cu uşurinţă şi de pe şoseaua naţională care străbate şi uneşte toate localităţile noastre.

Dar proiectul domnului Părău nu s-a oprit aici. La puţin timp după montarea crucii, dumnealui a început toate demersurile pentru ridicarea unui Schit ortodox în apropierea Crucii Eroilor Neamului. Zis şi făcut. Cu sprijinul şi binecuvântarea Episcopei Aradului şi Hunedoarei şi a Preasfinţitului Episcop Timotei Seviciu, familia Părău a reuşit să ridice la o altitudine remarcabilă un locaş sfânt foarte frumos, vizitat din 1999 încoace de mii şi mii de turişti, care urcă în Straja. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung de 50 de metri, pe pereţii acestuia fiind pictat întreg Calendarul Bisericesc şi scene din Vechiul şi Noul Testament, o lucrare deosebită şi de mare anvergură, care, împreună cu Biserica, chiliile, clopotniţa şi anexele încep să-i dea Schitului un aspect clar de mănăstire.

Şi ca să încheie creştineşte acest demers, Emil Părău a fost în anul 2000 şi iniţiatorul Drumului Crucii din Săptămâna Patimilor. Vorbim aici de una dintre cele mai de anvergură procesiune religioasă din ţară, ajunsă anul acesta la ediţia a XIV-a, un eveniment religios care, an de an, strânge mii de pelerini din ţară, din judeţ şi, fireşte, din toată Valea Jiului, o cruce de lemn de dimensiunile celei purtate de Mântuitor pe Muntele Golgota fiind purtată, cale de 10.145 metri, din Lupeni, de la Biserica Sfântul Nicolae şi până în Muntele Straja. Pe traseu există şi cele 14 popasuri, la fiecare dintre acestea existând un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Iisus Hristos în drumul Său pentru mântuirea neamului creştinesc, plus 14 troiţe de lemn. La fiecare popas un sobor de preoţi ţine câteo scurtă slujbă, miile de creştini prezenţi rugându-se cu evlavie împreună cu aceştia. Pe crucea purtată de oameni, grea de peste 100 de kilograme, se regăsesc încastrate mici bucăţi de lemn din crucea originală, aduse tot de Emil Părău, împreună cu încrustări ale unor sfinte moaşte aduse de la Ierusalim şi nu numai. Această cruce poate fi văzută pe tot parcursul anului de către cei care vizitează interiorul Schitului Straja, fiind prezentă în Biserică la toate slujbele de peste an.

 

În luptele desfăşurate în primul război mondial pe Vf. Straja – Pasul Vâlcan

Au căzut la datorie 1.524 de eroi:

 

Regimentul 18 Infanterie „Tudor Vladimirescu” 

Gorj (Tg. Jiu):

- 59 oameni trupă (11–12 sept. 1916)

- 76 oameni trupă (14–16 oct 1916)

 

Regimentul 58 Infanterie Gorj (Tg. Jiu): 

- 73 oameni trupă (5/6 sept. 1916)

- Slt. Popescu Tiberiu (11/12 sept. 1916)

- Slt. Bardan Ion (11 oct. 1916)

- Mr. Stoian Vasile (12 oct. 1916)

- 385 oameni trupă (11-12 oct. 1916)

 

Regimentul 41 Infanterie Dolj (Craiova):

- Sold. Botea Alexandru (20 sept. 1916)

- Sold. Bulcovici Nicolae (21 sept. 1916)

- 41 oameni trupă (22–25 sept. 1916)¬

- Sold. Veghea Gheorghe (30 sept. 1916)

- Sold. Radoită Constantin (5 oct. 1916)

- Plt.(r) Coandă Ioan (10 oct. 1916)

- Sold. Paraschivescu N. Nicolae (10 oct. 1916)

- Sold. Oprea Gheorghe (10 oct. 1916)

- Sold. Jianu Ion (10 oct. 1916)

- Sold. Pătruşcă Dumitru (10 oct. 1916)

- 75 oameni trupă (11–12 oct. 1916)

- Serg. Petrescu Gheorghe (14 oct. 1916)

- Sold. Burdianu Tudor (15 oct. 1916)

- Sold. Urziceanu Florea (16 oct. 1916)

- Sold. Nichifor Avram (16 oct. 1916)

- Sold. Belchiu Ion (20 oct. 1916)

- Sold. Măgureanu Grigore (20 oct. 1916)

- Sold. Mire Ilie (28 oct. 1916)

 

Regimentul 71 Infanterie Dolj (Craiova):

- 81 oameni trupă (6–11 sept. 1916)

- 138 oameni trupă (12–13 sept. 1916)

 

Regimentul 43 Infanterie Olt (Slatina):

- Slt. (r) Toporov Haralambie (12/13 sept. 1916)

- Slt. (r) Popescu Vasile (12/13 sept. 1916)

- 315 oameni trupă (12–15 sept. 1916)

 

Regimentul 59 Infanterie Romanaţi (Caracal):

- Lt. Friedman Alfred (12 sept. 1916)

- 153 oameni trupă (12–13 sept. 1916)

- 12 oameni trupă (21–22 sept. 1916)

- 23 oameni trupă (11 oct. 1916)

- 31 oameni trupă (14–16 oct. 1916)

 

Regimentul 1 Călăraşi (Craiova):

- 19 oameni trupă (10–12 oct. 1916)

 

Regimentul 31 Infanterie (Calafat):

- 21 oameni trupă (29 sept. - 3 oct. 1916)

 

Sursa: Lt.-Col. Ion Aldescu  „Armata Română în Valea Jiului” – Ed. Militară, 2001