În aceste zile de început de toamnă ofertele din pieţele noastre sunt foarte tentante, printre acestea găsindu-se şi ciupercile.

 

O delicatesă de sezon: hribii de mesteacăn

În Piaţa „Centrală” din Petroşani am întâlnit ieri foarte mulţi comercianţi de ciuperci comestibile. Printre ei şi o femeie mai în vârstă, tocmai sosită cu raniţa în spinare de prin împrejurimile Băniţei. „Abia ce am apucat să-i pun la vânzare. Nu cumpăraţi?”. „Dar ce ciuperci sunt”?, întrebăm noi. „Hrib de mesteacăn, cel mai bun acum toamna, maică”, ne răspunde femeia. „Haideţi, cumpăraţi, că nu sunt scumpi, sunt mai ieftini decât carnea şi mult mai buni. Uite, ăia mai mici sunt 7 lei kilogramul, iar ăia mai mari sunt 6 lei kilogramul… Proaspeţi, abia aduşi de la Băniţa”, ne îndeamnă femeia.

După ce i-am spus că nu cumpărăm, dar că vom face un material jurnalistic cu hribii dumneaei, că-s tare aspectuoşi şi probabil şi tare gustoşi în cratiţă, femeia îşi schimbă brusc starea de spirit: „Ah, la ziar… Nu vreau să zic nimic şi să nu-mi faceţi poză! Eu am crezut că vreţi să cumpăraţi…”, spune oarecum dezamăgită femeia. Apoi, după ce i-am spus că nu se pune problema să dorim să-i facem rău şi că, pur şi simplu, ne-au sărit în ochi hribii de mesteacăn, începe să devină iar prietenoasă: „Sunt bătrână, maică, ce să fac… N-am bani mulţi, trebuie să trăim cumva. Şi să ştiţi, fac treaba asta de-o viaţă, nu de-acum”, ne spune ea. „Dar de ce tocmai de la Băniţa? E departe, cu ce ajungeţi acolo? Nu sunt locuri mai apropiate? Şi nu vă ajută nimeni? E periculos să mergeţi singură pe dealuri şi pe munţi…”. „Cine să mă ajute? Nimeni. Eu merg demult tare după bureţi. Îi cunosc, iar ce aduc la piaţă sunt cei mai buni, nimeni nu mi-a zis vreodată că sunt răi bureţii ce i-a cumpărat, nimeni nu s-a plâns. Eu îi cunosc şi nu am avut probleme niciodată. Merg la Băniţa, că acolo n-am de urcat mult şi nu e pădure. Îi găseşti de-o parte şi de alta a drumului care urcă la releu. Ăştia i-am găsit pe partea stângă. Acum, după ploaie şi pentru că e cald încă ziua, s-au făcut repede şi sunt mulţi. Am plecat cu trenul de opt şi m-am întors acum, la prânz, la piaţă. Sper ca până la patru-cinci să-i dau”, mai spune femeia.

 

Ceapa aducătoare de linişte…

După ce i-am urat vânzare bună am plecat să cerem şi opinia specialistului. Sincer, ne-am bucurat pentru această doamnă cu mentalitate de oţel şi voinţă puternică, care pare să se descurce într-o societate care s-a învăţat să nu mai ofere mai nimic oamenilor oneşti care luptă pentru o bucată de pâine şi nimic altceva. L-am găsit pe dr. Octavian Popescu, şeful CSVSA Petroşani în biroul dumnealui, unde completa de mama focului un teanc de hârţogării. „Birocraţie, nu glumă…”, ne spune dumnealui. „Da, made în România”, îi răspundem.

Apoi trecem să discutăm câteva subiecte pe care le veţi afla citind ziarul nostru, printre care şi subiectul „ciuperci comestibile”, aflate la vânzare în pieţe.

„În mod normal, comercianţii de ciuperci trebuie să aibă buletin de analiză de la inspecţia fitosanitară pentru aflarea toxicităţii ciupercilor vândute. Legislaţia muncii nu permite vânzarea directă a ciupercilor. În mod normal, aceste ciuperci trebuie vândute centrelor de achiziţionare a ciupercilor. Dar câte nu sunt în ţara asta lucruri anormale. Evident că nu ne putem lega de un om care îşi câştigă existenţa de azi pe mâine, care, în loc să stea cu mâna întinsă, caută să facă ceva să-şi câştige existenţa. Trăim vremuri grele, domnule”, ne spune dr. Octavian Popescu. Şi îi dăm dreptate, sugerându-i că în niciun caz nu am dori să-i facem vreun rău femeii de unde a pornit discuţia, dar că, totuşi, populaţia trebuie avertizată atunci când cumpără astfel de produse, de pericolele care pot apărea.

„Da, tragedia este că în urma poluării şi a ploii, se produc anumite modificări de natură a influenţa în mod nociv şi la celelalte ciuperci comestibile prin spori. Accidente nefericite se pot întâmpla chiar şi de la ciuperci cunoscute, dar care au suferit astfel de modificări. De aceea e bine să fim precauţi când cumpărăm astfel de produse”, ne spune medicul Popescu. Care ne dă şi simptomele în caz de intoxicare cu ciuperci: în unele cazuri tulburări nervoase de tip halucinogen, în altele tulburări digestive asemănătoare simptomele unei toxiinfecţii alimentare, adică stări de vomă, dureri de stomac, crampe, însoţite şi de dureri de cap şi, uneori, de alergii.

Din recomandările bunicilor ajungem împreună cu medicul Popescu la un adevăr rostit din bătrâni. Care nu costă şi care ne scuteşte de eventualele probleme ulterioare. Cea mai bună metodă de a nu avea surprize neplăcute, preluată din moşi-strămoşi, este încercarea ciupercilor cu o ceapă. O banală ceapă ne poate salva viaţa! Cum? Simplu… Dacă după ce dă primul clocot ceapa pusă lângă bureţi se înnegreşte, puteţi să aruncaţi conţinutul, asta dacă nu doriţi să ajungeţi la spital. Dacă ceapa îşi păstrează culoarea, atunci… poftă bună! La fel, se poate încerca şi cu o linguriţă de argint. Asta de cei care posedă bijuterii de familie…