I. Teatrul Muncitoresc "Valea Jiului” - un precursor

Sub cupola unor decise iniţiative politice asupra culturii se pune la cale înfiinţarea de teatre muncitoreşti, îndeosebi, în centrele cu mulţi muncitori. Între anii 1944-1948, un grup de tineri monteazã o serie de piese: Milionul buclucaş, Ursache ghicitor, Bãtrânii, Slugã şi stãpân, Înfloresc cireşii, Sanda, Suflet de miner şi Eroul, scrise pentru ei de un fecund dramaturg local. Cu aceste piese amatorii prezintã spectacole în toate localitãţile Vãii Jiului şi în judeţul Hunedoara, iar cu piesa Slugã şi stãpân întreprind chiar un turneu în mai multe oraşe transilvãnene: Teiuş, Alba-Iulia, Uioara, Turda, Aiud şi Cluj, "obţinând peste tot frumoa­se aplauze la scenã deschisã", cum scrie susţinut Avântul din 16 septembrie 1945. Printre tinerii care au dat viaţã personajelor din piesele amintite, citãm pe Linţa Lazãr, Sechter Rudolf, Stia Radu, Ion Cristea, Ion Cricovan, Rusalin Bãlşan, I. Hirean, Francisc Grãdinã şi alţii. 

O instituţie menitã sã sprijine mişcarea artisticã din Valea Jiului este Şcoala popularã de artã şi culturã înfiinţatã în 1945 la Petroşani, cu opt secţii, douã fiind de artã dramaticã. "Aceastã şcoalã este baza unui teatru muncitoresc permanent  (n.n.) ce se va înfiinţa în curând la Petroşani, scrie ziarul Zori noi (10 aprilie 1945), din care mai aflãm cã, pentru a încuraja elementele talentate, Comitetul cultural al Sindicatelor Unite va înfiinţa un concurs pentru cea mai bunã piesã originalã, cu subiect din viaţa frãmântatã a muncitorilor mineri". Dupã cum se observã, şcoala se înfiinţeazã chiar cu o lunã înainte de terminarea rãzboiului, ca şi cum timpul n-ar mai fi avut rãbdare cu cultura. Într-o parte se paria pe viaţã, într-alta pe politic. Valea Jiului este asaltatã şi de turneele unor trupe profesioniste din Capitalã. Nu se putea altfel. Ziarele însereazã anunţuri cu spectacole în distribuţia cãrora figurau actori de frunte ai scenei româneşti: Grigore Vasiliu-Birlic, Al. Finţi, Beate Fredanov, George Mãrutzã, Nae Roman, G. Trestian, V. Brezeanu etc. Mai consemnãm şi un spectacol de revistã, Petroşani Melody, de D. Stãnescu în interpretarea unui ansamblu de amatori (septembrie 1945), turneul Teatrului Muncitoresc din Arad-Hunedoara (cu sediul în Arad) cu piesa Steaua fãrã nume (aprilie 1946) şi al Teatrului Armatei cu opereta Cântec de dragoste (septembrie 1946).

Reluând ideea înfiinţãrii unui teatru muncitoresc permanent în Valea Jiului, idee exprimatã dupã cum am vãzut încã din 1945, Comisia culturalã a Sindicatelor Unite din Petroşani face, la începutul anului 1946, primii paşi în aceastã direcţie, pornind la depistarea elementelor talentate din rândul amatorilor locali. În ziarul Zori noi din 25 decembrie 1946 se publicã Prospectul care cuprinde denumirea: Teatrul Popo­rului, regionala Valea Jiului, sub auspiciile Ministerului Artelor; scopul de educare a maselor populare şi ridicarea nivelului cultural şi condiţiile de angajare a personalului. 

(În cartea Teatrul Dramatic “Ion D. Sîrbu” Petroşani sau Teatrul în Valea Jiului 60 de ani, de C. Pascu, Mircea Munteanu, Tania Angelescu şi D. Velea  - Petroşani,  2008 -, din care am preluat acest material în ziar este redat în subsolul paginii atât prospectul cât şi un model de contract pentru a putea fi citite şi regândite, dupã trecerea timpului, asupra felului insidios şi materialiceşte atractiv de intervenţe in nuce a politicului asupra teatrului.)

În ianuarie 1947 ansamblul este pe deplin constituit, fiind format din amatori locali şi actori profesionişti, veniţi din diferite oraşe ale ţãrii, în el activând douã secţii: românã şi maghiarã. Cuprinde 40 de membri, iar conducerea este încredinţatã, dupã uzanţele politice, lui Dumitru Stãnescu de la resortul de artã şi culturã al Regionalei Valea Jiului a PCR, ajutat de un comitet format din : I. Piso, Gr. Morar, C. Grigoraş, preşedintele Comisiei Locale a Sindicatelor din Valea Jiului, Gh. Ghendel, secretar regional sindical, Beniamin Varga, din Biroul Regionalei Valea Jiului a PCR, Gh. Racoţi, responsabilul secţiei române şi E. Szücs, responsabilul secţiei maghiare. Membrii de onoare au fost: Mihai Mujic, Iosif Cotoţ, ing. N. Gaicu, ing. V. Brin, Eugen Husti, dr. C. Lãpãdatu, Mihai Badea, ing. E. Florescu, Vasile Taloescu, N. Nicoriciu, L. Austerlitz, ing. I. Chirca, Gh. Chirca, L. Grünberger. Instituţia primeşte numele de Teatrul muncitoresc Valea Jiului, având sediul permanent la Petroşani în localul Casinoului muncitoresc.

Prima stagiune se inaugureazã la 9 februarie 1947 cu piesa Omul fãrã zâmbet de Al. Korneiciuk. Direcţia de scenã aparţine lui Dem Stãnescu, iar decorurile lui I. Stoenescu. S-au remarcat: Dorina Iotta, Dem Stãnescu, G. Racoţi şi V. Constantinescu. Douã zile mai târziu, secţia maghiarã şi-a început activitatea cu piesa Csakk egy kislany (Numai o fetiţã), în regia lui E. Szücs. 

Urmãtoarele premiere sunt Fiul rãtãcit, de Arnold şi Bach, prezentatã la 12 februarie (reluatã trei zile mai târziu, la "dorinţa generalã"), Fata şefului de garã, de Dem. Stãnescu, şi Am scãpat de soacrã-mea, comedie bufã în trei acte localizatã de P. Gusty, în direcţia de scenã a lui G. Racoţi, jucatã la 13 aprilie 1947. Şi iarãşi Avântul: "Ca niciodatã sala a fost arhiplinã, dovedind cã Teatrul muncitoresc "Valea Jiului" prezintã spectacole de înaltã ţinutã artisticã". 

La 29 aprilie s-a jucat comedia muzicalã Ţulucã (Un erou) de Kiriţescu, iar la 22 mai, Doina de la Criş, comedie muzicalã localizatã de D. Tibor, ambele sub direcţia de scenã a lui Bob Aba Grimb. În seara zilei de 5 iunie, actorii Teatrului muncitoresc "Valea Jiului" prezintã premiera comediei bufe Unchiul din provincie, localizatã de Vintilã Rãdulescu, în regia lui G. Racoţi. Câteva zile mai târziu, la 11 iunie, vede lumina rampei comedia lui Dario Nicodemi Scampolo, iar la 16 iulie, Patima roşie, în direcţia de scenã a lui Dem. Stãnescu. 

Stagiunea 1947-1948 se deschide într-un cadru festiv, cu Nãpasta de I. L. Caragiale, la 11 septembrie 1947. Urmeazã Nunta pe datorie de C. Colonaş, prezentatã la 15 septembrie, 24 septembrie şi 15 decembrie 1947. Direcţia de scenã aparţine lui Vladimir Hâncu. Ultimul spectacol despre care aflãm date în presã este Valsul primãverii, operetã în trei acte de E. Anday, tradusã şi localizatã de Dem. Stãnescu (jucatã începând cu 13 octombrie). Printre cei evidenţiaţi de presã se aflã şi Tola Lucaciu, cea care va deveni soprana absolutã Teodora Lucaciu.

Se pare cã spre sfârşitul anului 1947 lucrurile nu se desfãşoarã dupã aşteptãri la Teatrul muncitoresc Valea Jiului, dovadã câteva propoziţii din Zori noi: "Când scriem aceste rânduri aflãm… cã şi conducerea teatrului a hotãrât sã rupã cu şovãiala", cã teatrul "urmeazã sã fie reorganizat şi încadrat în sfera preocupãrilor reale… menite a contribui la ridicarea nivelului artistic şi cultural al maselor". Şi prin urmare, trebuie ceva sã se schimbe, sã se reorganizeze, sã treacã sub o conducere centralã, ca de pildã cea a Teatrului Poporului.

 

II. Teatrul Poporului - Regionala Petroşani

Ce este Teatrul Poporului din care derivã cel de la Petroşani? S-a înfiinţat în 1945 în Bucureşti sub egida Ministerului Artelor, având colaborarea Confederaţiei Generale a Muncii. Dupã 1946 dã naştere la Regionale în mai multe oraşe din ţarã, Iaşi, Timişoara, Braşov, Cluj. Iar prin Decizia nr. 2555 din 23 iunie 1948 a Ministerului Artelor şi Informaţiilor ia fiinţã şi Teatrul Poporului, Regionala Valea Jiului. 

Conducerea este centralã: Consiliul de îndrumare al tuturor trupelor regionale ale Teatrului Poporului este format din: Aurel Ion Maican - preşedinte; Gabriel Negry - director artistic; Sandu Eliad - reprezentant C.G.M.; Ana Barcan - reprezentantul Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti; M. Davidoglu - reprezentantul Soc. Autorilor Dramatici Români; Ion Biberi - Directorul Literelor din Ministerul Artelor; Ion Tudor - directorul Contabilitãţii din Ministerul Artelor; şi Justin Petricã - director administrativ. Scopul Teatrului Poporului este, dupã cum se spune într-un Program (Stagiunea 1947-1948), de a par­ticipa "la lupta de redresare culturalã a ţãrii". (Spre detaliere, în cartea  amintitã este redatã propria-i caracterizare din Program.)

Din Teatrul Poporului - Regionala Bucureşti, în urma acestei decizii, se desprinde Teatrul Poporului - Regionala Petroşani, din fiecare compartiment urmând sã vinã angajaţi la Petroşani. Din Comitetul de Direcţie - Franz Auerbach; din Personalul artistic, din 31 de actori vin 14: Elena Antonescu, Petru Asan, Ilie Cernea, Ricardo Colberti, Dan Deşliu, Maria Iordache, Nicolae Matei, Sabina Muşatescu, Ana Negreanu, N. Neamţu-Ottonel, Licã Rãdulescu, Sandu Sticlaru, Lilly Urseanu, Toni Zaharian; din 3 regizori vin 2: Ion Mãrgãritescu şi Jean Voinescu; din Administrativ - Tinel Atanasiu. Acestora li se adaugã, din diverse motive, artişti din alte trupe şi teatre particulare din Bucureşti, este suficient de amintit, regizorul Val Mugur. 

La 28 august 1948 sosesc "artiştii" la Petroşani şi încep lucrul la O scrisoare pierdutã, de I.L.Caragiale, pentru deschiderea primei stagiuni a teatrului nou înfiinţat. Sediul permanent este Casinoul muncitoresc din Petroşani. 

În privinţa atmosferei, ziarele vorbesc pe ton: V. Mureşan în Zori noi (1 oct.): "Sala de spectacol a Casinoului muncitoresc din Petroşani, împreunã cu o parte din încãperile anexe, puse la dispoziţia Teatrului Poporului, au devenit un adevãrat şantier de muncã. Noul personal al Teatrului înfiinţat în acest an de Ministerul Artelor, la cererea Partidului Muncitoresc Român, munceşte de zor la pregãtirile necesare deschiderii stagiunii teatrale.

În biroul teatrului, personalul artistic, cu rolurile în faţã, face ultimele repetiţii ale piesei O scrisoare pierdutã cu care Consiliul de îndrumare al acestor teatre a fixat deschiderea stagiunii la 8 octombrie (s.n)… Regizorul Val Mugur verificã atent jocul fiecãrui personaj al piesei… În altã parte, un alt grup de actori repetã piesa bulgarã Alarma ce figureazã de asemeni în repertoriul teatrului."

Colectivul de conducere este format din: Fr. Auerbach - director; Teodor Dombora - contabil şef, Raul Negru - pictor scenograf, dar - se observã şi din articolul citat - existã la nivel superior şi central Consiliul de îndrumare.

Privind scopul - se spune în acelaşi ziar - teatrul trebuie "sã susţinã o intensã muncã de culturalizare a maselor prin spectacole de înalt nivel artistic şi educativ. Fiind unica instituţie profesionistã de acest fel din judeţ, primeşte sarcina de a acoperi o arie vastã întreprinzând turnee în toate localitãţile judeţului Hunedoara şi chiar în judeţele învecinate. De asemenea, colectivul artistic are datoria sã ajute echipele artistice sindicale în activitatea lor, sã organizeze conferinţe cu caracter cultural şi educativ, iar în acest scop se preconiza şi înfiinţarea unei biblioteci ale cãrei vo­lume şi reviste vor sta la dispoziţia actorilor şi publicului." 

 

III. Teatrul de Stat "Valea Jiului” Petroşani

Un an mai târziu, în 1949, instituţia îşi schimbã numele în Teatrul de Stat "Valea Jiului" Petroşani. Sub aceastã titulaturã îşi desfãşoarã activitatea 42 de ani.

 

IV. Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu” Petroşani

La 26 iunie 1991, Ministerul Culturii, acceptã memoriul cu propunerea ca teatrul sã-şi schimbe titulatura din Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani în Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" Petroşani, cinstind astfel memoria unui reprezentativ scriitor român, Ion D. Sîrbu, nãscut aici, în Petrila - Valea Jiului, care a trecut prin închisorile roşii şi a cãrui operã mãrturiseşte moral şi estetic despre destinul poporului român din a doua jumãtate a secolului al XX-lea.