27.01.2009, 17:43:54 | 0 comentarii | 660 vizualizari
MITOLOGIA MINERULUI SERIA 9. EPISODUL VI
Articole de acelasi autor
de Mihai BARBU
41. OCNA
Cuvântul „ocnă”, scrie Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag, „se prăvălea asupra condamnatului de la înălţimea estradei judecătorului ca o ghilotină cu încetinitor şi, încă din sala de judecată, îi frânge coloana vertebrală, îi spulberă orice speranţă”.
Ocna a fost suspendată după Revoluţia din februarie 1917 dar Stalin o reintroduce, în acelaşi timp cu spânzurătoarea, în ziua de 17 aprilie 1943.
42. OCNA STALINISTĂ
Ocna stalinistă din anii 1943-1944 însemna „îmbinarea a tot ceea ce era mai rău într-un lagăr cu tot ce era mai rău într-o puşcărie”, scrie Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag.
43. LAGĂRUL DE LA
MINA 17 DIN VORKUTA
Primul lagăr-ocnă a fost cel menţionat mai sus. Scopul acestui lagăr-ocnă nu avea nimic de ascuns. Ocnaşii trebuiau exterminaţi în tradiţia Gulagului „pentru ca deţinuţii sortiţi pieirii să sufere cât mai multă vreme şi să mai lucreze o perioadă de timp”.
44. CORTUL, O BARACĂ UŞOARĂ
Ocnaşii erau instalaţi în corturi care aveau dimensiunile 20 x 7 metri. Corturile acestea, specifice zonei nordice, erau căptuşite cu scânduri şi presărate cu rumeguş. Ele se transformau, astfel, în barăci uşoare. Un asemenea cort putea adăposti 80 sau chiar 100 de persoane.
În cazul cazării ocnaşilor intrau nu mai puţin de 200 de persoane. În timpul iernii în cort era „un aer dens umed, împuţit şi acru pe care un om neobişnuit cu astfel de condiţii nu l-ar fi suportat nici două minute”. (Arhipelagul Gulag).
45. OCNAŞII „ODIHNIŢI”
Ocnaşilor nu li se permitea niciodată să meargă la nici o toaletă, nici în sala de mese, nici la infirmerie. Pentru orice trebuinţă aveau la îndemână un singur hârdău.
În cele 12 ore, hrana se distribuia de două ori. Nici un ocnaş nu avea dreptul să lucreze la bucătărie şi nici să transporte găleţile cu hrană. Din cele 12 ore „de odihnă”, un ocnaş nu dormea mai mult de patru ore.
Ocnaşii nu primeau bani pentru munca depusă, nu aveau dreptul la pachete, nici la scrisori.
46. OCNAŞII LA MUNCĂ
Ocnaşii lucrau în două schimburi de câte 12 ore fără nici o zi de odihnă. Baraca era împărţită în două: când o sută de ocnaşi lucrau, cealaltă sută se odihnea. („La spart de piatră brută în viscolele polare din Norilsk, li se dădea, în cele 12 ore, o singură dată, 10 minute de răgaz în încăperea unde se puteau încălzi). La locul de muncă ocnaşii erau înconjuraţi de escorte cu câini.
47. OCNA ŢARISTĂ
Ocna ţaristă era mai puţin inventivă. Cehov povesteşte (apud Soljeniţîn) că ocnaşii din închisoarea Alexandrovs din insula Sahalin puteau ieşi, zi şi noapte, în curte şi la toaletă.
Ziua ocnaşii puteau ieşi în oraş. Cu toate acestea, Cehov se plângea ca, în Rusia, nu exista „o definiţie juridică a ocnei şi a rostului ei”. Un secol mai târziu, Tătucul Stalin nu-şi mai bătea capul cu astfel de definiţii inutile.
48. LAGĂRUL-OCNĂ
PENTRU FEMEI
La mina nr. 2 din Vorkuta se afla un lagăr-ocnă pentru femei. „Femeile purtau numere pe spate şi pe basmalele de pe cap”. Ele lucrau în subteran şi chiar depăşeau planul.
49. LAGĂRE DE MUNCĂ „BOTEZATE” CU
NUME FANTASTIC-POETICE
Pentru a fi deosebite între ele, lagărele sovietice nu erau numite după localitatea unde fiinţau ci li s-a dat nume „frumoase” dar fără nici o legătură cu realitatea mizerabilă care se ascundea în spatele lor. Această variantă fantastică e semnalată de Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag. Astfel, Gorlag era prescutarea de Gornâi lagher- Lagărul minelor, Berlag vine de la Beregovoi lagher – Lagărul de pe ţărm, Minlag (Mineralnâi lagher) e Lagărul mineralelor, Recilag ( Recinoilagager) - este Lagărul dintre râuri, Dubrovlag e Lagărul din pădurea de stejar, Oziorlag - Lagărul dintre lacuri, Steplag - Lagărul din stepă, Pesceanlag - Lagărul nisipurilor, Luglag - Lagărul din luncă, Kamâşlag - Lagărul dintre trestii.
50. CORPUL (FEMEII) ÎN COMUNISM
„Corpul tău este, înainte de toate, bunul Patriei”. Cu toate că, după cum a constatat Soljeniţîn, întreaga literatură rusă „a proslăvit iubirea eliberată de descriminările naţionale” această tradiţie nu a folosit la nimic femeii comuniste. Statul a naţionalizat nu numai principalele mijloace de producţie ci şi corpul superb al femeii sovietice.
Comentarii articol (0 )
Nu exista niciun comentariu.
   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
|
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.
Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.
