În anii 70 (ai secolului trecut) un duet faimos, Simon&Garfunkel, lansa un cântec care a făcut epocă. E vorba de song-ul „Bridge Over Troubled Water” sau, pe limba noastră, „Pod peste apa tulbure”.

 

Cuvintele cântecului vorbesc, în primul rând, despre prietenie: „Dacă îţi doreşti un prieten adevărat/ Sunt gata să sar în râu şi să mă fac pod peste apa tulbure” e doar unul din mesajele frumoase lansate de textul pe care îl cântă cei doi americani.

La Răscoala am dat de un mic afluent care, pe o porţiune de doar câţiva zeci de metri, avea parte, întinse dintr-o parte în alta, de câteva garduri momârlăneşti. Ele „secţionau” curgerea firească a apei aproape de vărsarea ei într-un afluent mai mare. Apa micului pârâu de munte e curată, lină dar, pe unele porţiuni, vijelioasă. E o certitudine că aceste garduri împletite, din ţăruşi de lemn şi sârmă, delimitează  proprietăţi ale momârlanilor din zonă. Gardurile sunt, însă, meschine, pentru că ocupă doar malurile strâmte ale albiei minore ce ţin de pârâul venit de sus, din munte. Sunt nişte garduri inestetice şi inutile,  care nu au nimic din măreţia unui pod (oricât de mic) care uneşte două maluri. Sunt garduri care despart omul de ideea unei apropieri a lui de natura înconjurătoare.

Ce frumos şi înălţător sună mesajul podului cântat de Simon&Garfunkel şi cât de meschin  sună, formulat în engleză, mesajul gardurilor din Răscoala: „Fence Over Troubled Water”. Am putea zice că apa e tulbure şi din pricina lor. Păcat…