Post Scriptum 

 

O scenă, petrecută a doua zi după slujba de dimineaţă, merită a fi relatată pentru că e în continuarea ideilor expuse mai sus. Un tânăr elegant, cu freză ca a fotbalistului Baloteli, a venit cu un borcan să ia paşti. Părintele îi spune că e inadecvat să vii, după Sfintele paşti, cu borcanul. (Ca o observaţie personală, părea a fi chiar recipientul în care a ţinut, până de curând, murăturile). Tânărul este servit, civilizat, cu paharul etanş de plastic având inscripţiile adecvate marii sărbători. Apoi, mai cere un pahar. I se oferă şi cel de-al doilea. Scena se petrecea chiar la intrarea în biserică. Tânărul ia paharele şi dă să plece. „Poate lăsaţi ceva şi pentru Sfânta Biserică”, zice cineva din asistenţă. Tânărul se roşeşte precum oul pascal şi se conformează. E un prim pas pentru înţelegerea unui vechi proverb latin (din perioada precreştină) format din doar trei silabe: „Do ut des!” („Îţi dau ca să-mi dai!”). Sau, mai frumos, tradus în limbaj creştin, „Dar din dar se face Raiul!”.