Prezent în Vale cu ocazia zilei de 6 august, fostul lider al minerilor, Miron Cozma, a declarat zia­riştilor prezenţi la conferinţa de presă că nu este un om bogat. Ba, din contră, este un om care caută mereu soluţii financiare, pentru el şi familia sa. Cozma pretinde că mitul care s-a creat în jurul său, precum că ar avea bani şi conturi prin străinătate, este unul fals, creat să dezinformeze opinia publică şi foştii lui ortaci din Valea Jiului. Mai mult, Miron Cozma susţine că nu a reuşit nici măcar să-şi cumpere o casă, deşi actualmente locuieşte în Pipera, lângă Bucureşti, plătind o chirie de 300 de euro pe lună, iar fiul său, împreună cu soţia, care locuiesc la Timişoara, într-o casă proprietate personală (împreună cu fosta soţie a lui Cozma), trec acum prin momente deosebit de grele, deoarece nu au momentan un loc de muncă, deci nici venituri:

„Copiii mei la Timişoara s-au trezit cu gazul metan tăiat, pentru că nu au avut bani să plătească factura! Mă străduiesc să pun bani din aproape în aproape, iar când am toţi banii, să plătim ce trebuie plătit şi apoi să le recupleze gazul metan…  Aş vrea să vă spun un lucru pe care nu l-am mai spus şi nici nu s-a scris. Eu am fost arestat pe 10 ianuarie 1997, tocmai pe ideea că la Bucureşti chiar s-au crezut poveştile astea, că Miron Cozma are conturi prin Elveţia şi pe nu ştiu unde. Că Miron are afaceri şi are bani... Că Miron Cozma a furat banii minerilor… Anchetatorul meu de-atunci, cel care a încercat să fie şi europarlamentar, generalul Abraham, care era atunci şeful Direcţiei Cercetări Penale, pur şi simplu disperase! Nu-i venea să creadă că nu am bani. Mi-au luat actele cu forţa de-acasă, au intrat acasă la mine peste tot, au căutat pur şi simplu şi în chiloţii soţiei, au luat toate actele şi documentele de la Ligă, crezând că am făcut eu tot felul de afaceri. Nu mai spun că au căutat şi afară, în extern, pe la bănci şi peste tot… Cam după un an de zile de la momentul în care am fost arestat, generalul ajunsese să dispere, întrebându-mă: „Cum, dom`le, nimic, nimic?”. Lui nu-i venea să creadă că am lucrat doar pe salariu. După un an de zile, când au văzut că nu au cu ce să mă agaţe şi nu puteau justifica perioada de reţinere (au încercat să mă agaţe cu asta, cu o chestiune minimă de corupţie), atunci, culmea, regimul Constantinescu a dat drumul dosarului Iliescu, care era finalizat din 1992, pe „subminarea economiei naţionale”. Dosar făcut pe evenimentele, atenţie, din septembrie 1991, deci nicidecum pe cele din anul 1990! (…)

Vă spun cu toată sinceritatea şi o spun în faţa dumneavoastră: dacă vreo autoritate a statului român găseşte orice monedă de nivel internaţio­nal, în vreun cont de-al meu, sunt de-acord ca toţi banii să-mi fie confiscaţi şi să fie daţi săracilor, iar eu să fac încă zece ani de puşcărie. Până la urmă aţi văzut şi chestiunea cu Dacia mea de-afară. Gigi Becali chiar mi-a luat-o când am venit din puşcărie. Ziarul „Libertatea” a publicat până la urmă actele maşinii. Eu plătesc la maşina asta zece ani şi am luat credit de la BRD pe pensia mea. Vă rog să verificaţi dacă vreţi, sau vă arăt şi actele, dacă nu mă credeţi (…).

Fiul meu are 28 de ani, vreţi să mă credeţi că mă zbat acum să-l angajez. A terminat o facultate dar nu are serviciu. Soţia lui, Melinda, la fel, nu are serviciu şi trebuie să spun că au şi un băiat de 1 an şi trei luni. Melinda a lucrat şi a rămas fără serviciu după ce a născut. Nu vreau însă să-i angajez la oricine, pentru că nu vreau să-i compromit atât pe ei, cât şi pe mine… Dacă acum nu le dau bani, când le dau bani? 

Eu mai am nişte discuţii aprinse cu fiul meu câteodată. Ştiţi ce mă acuză el uneori? Îmi zice: „Tată, un coteţ puteai să-ţi faci, din patru scânduri, în munţii din Vale, să mergem şi noi să mai luăm o gură de aer! Atât puteai să faci măcar!”. Şi e adevărat. Ştiţi cumva ca, în Valea Jiului, Miron Cozma să aibă măcar un centimetru de pământ sau vreo vilă, ori o casă de vacanţă, cum şi-au făcut toţi nababii ăştia din Valea Jiului? Eu stau în chirie pe 300 de euro pe lună şi stau în Pipera pentru că locuiesc la o doamnă care mă iubeşte foarte mult şi care e bihoreancă ca şi mine, doamna Elena David. Dumneaei mă ţine acolo pentru că e mândră că stau în curtea ei. Şi aţi văzut probabil în ce stau! Într-o căsuţă tip-vagon. Culmea ironiei, marele Cozma, care a făcut 73 de case în comuna Vereşti-Tazlău, care e ctitor la 6 mănăstiri şi două catedrale, nu are o casă! Fiul meu şi-a făcut casă la Timişoara deoarece a prins atunci o situaţie mai favorabilă. Eu când am plecat la puşcărie le-am lăsat 38.000 de dolari, banii strânşi de mine după o viaţă. A avut şansă şi a cumpărat un apartament în Timişoara, cu 5.000 de mărci germane, de la un patron care aflase că e fiul meu. Când s-a hotărât să-şi facă casă, în 2003, a luat pe apartamentul acela 23.000 de euro. Cu banii aceia şi cu cei 38.000 de dolari lăsaţi de mine, băiatul şi-a făcut casa, ajutat de un fost fotbalist care avea o firmă de construcţii la Timişoara. Acolo stau copiii, împreună cu fosta mea soţie şi acum trec prin momente grele, iar eu încerc să îi ajut”.