Din nou cei de la Enel au ţinut să le arate petroşenenilor „performanţele” investiţiilor de nivel european prin întreruperea curentului electric în mai multe cartiere, exact într-o seară de sâmbătă, deci exact atunci când marea majoritate a oamenilor încearcă să uite de stresul săptămânal şi caută să se relaxeze. Nu este prima oară când jumătate din cartierul Avram Iancu şi Petroşani Nord rămân fără curent electric într-o seară de week-end. Probabil că motivaţiile celor care conduc destinele acestei societăţi de distribuţie a energiei electrice vor fi din nou că defecţiunea s-a datorat din cauza „răcirii vremii”, iar „consumatorii au încărcat reţeaua, punând în prize calorifere electrice şi alte aparate de încălzit care au suprasolicitat cablurile electrice şi transformatoarele”. Dar ce ne facem cu aceste explicaţii puerile care nu fac lumină în casele oamenilor şi care nici nu le dau căldură, apă caldă sau imagini tv abonaţilor Enel, contribuabili care îşi plătesc în mod cinstit facturile la curentul electric, la un preţ pe kilowat nu tocmai modest? Chiar în acest an conducerea centrală a acestei societăţi se lăuda că s-au făcut investiţii, fără precedent în România, de moderni­zare a reţelelor de energie electrică, că totul e ca la carte şi că aşa societate n-a avut România de când se ştie. Numai că, din câte vedem în mod practic, şi din câte am auzit şi noi din gura lumii, în Valea Jiului pare că multe dintre aceste laude sunt doar vorbe goale, unii foşti angajaţi vorbesc că transformatoarele de curent sunt vai şi-amar, că multe reţele sunt praf şi pulbere din moment ce la unele nu s-a mai umblat serios chiar şi de 25-30 de ani, iar partea de întreţinere se face cam cu chiu şi vai din lipsă de personal. Iar de când cu criza asta, situaţia societăţii respective e tot mai grea, inclusiv pentru angajaţi, care stau cu sabia deasupra capului de teama de a nu fi restructuraţi. De aceea, mulţi dintre ei se tem „să calce pe bec”, muţenia lor fiind la ea acasă în momentul în care cineva cere lămuriri. Revenind la situaţia în sine, cea de sâmbătă seara, nu doar faptul că au rămas fără curent electric i-a deranjat pe mii de petroşeneni. Cel mai tare i-a deranjat „orga de lumini” improvizată de lucrătorii care probabil au mers să remedieze defecţiunea. Curentul electric s-a luat şi a revenit de cel puţin 7-8 ori, totul debutând după orele 20:30. Mai bine de o oră şi jumătate în casele oamenilor s-a făcut o beznă totală, cu mici intervale de timp când lumina revenea. Dar nu mai mult de jumătate de minut, maxim două, se puteau bucura oamenii… după care din nou pauză. Şi tot aşa. 

Nemaivorbind de disconfortul produs unora care urmăreau vreun film sau făceau baie, ori altora care aveau organizată vreo petrecere, ori alte preocupări de distracţie, aşa, ca într-o seară de sâmbătă, marea problemă a fost alta: faptul că aparatura electrică poate să sufere serios din cauza acestor şocuri de tensiune. Cum mulţi petroşeneni n-au fost acasă, ori dacă au fost nu au avut inspiraţia să-şi scoată din prize televizoarele, calculatoarele, centralele termice sau frigiderele, nu mare ar fi mirarea ca unii să se trezească după acest „recital”, total neprofesionist (şi care nu se întâmplă prima dată!), cu câte un obiect electric defect. Sloganul „nu e din cauza noastră” va fi din nou citat, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori şi aşa cum presa a mai prezentat în anii trecuţi câteva cazuri concrete din Vulcan sau Petroşani. Duminică „show”-ul a continuat, pe la prânz, de alte două ori curentul electric fiind întrerupt, probabil din cauza lucrărilor de remediere a defec­ţiunilor de sâmbătă. Este îmbucurător faptul că se lucrează intens atunci când ceva se strică, dar nu înţelegem de ce se munceşte mai mult doar atunci când cei de la Enel sunt „arşi” la degete? Vorba furnicii care-l întreba pe greier: „Toată vara ce-ai făcut?”. Aşa şi în cazul acestei societăţi… Care nu a cântat ca greierele, dar nici nu şi-a dat prea multă silinţă în a verifica şi moderniza transformatoarele electrice şi cablurile din zonele aglomerate, unde consumul de curent electric este foarte mare. Dacă se ştia din iernile trecute că sunt probleme în anumite zone, atunci când reţeaua este suprasolicitată, trebuia ca cei în cauză să-şi ia măsuri de precauţie. Dacă ţinem cont că suntem pe la mijlocul lui octombrie, vă daţi seama cam ce se va întâmpla prin lunile de iarnă adevărată, prin decembrie, ianuarie sau februarie. Credem că ştim cu toţii cam la ce ne putem aştepta de sărbători şi cam ce nopţi cu frig vor face unii dintre cei care se bazează pe încălzirea pe curent electric sau gaz metan. Curioase sunt pretenţiile acestei firme. Care, dacă cineva întârzie cu plata facturii, imediat ştie să someze şi să debranşeze debitorul.

Dar când e vorba de calitate, lucrurile nu mai stau deloc aşa. Raportul preţ/calitate/bun-simţ nu prea există, mulţi abonaţi fiind trataţi cu sictir de unii angajaţi, sau chiar şefuleţi, care se cred nu de puţine ori, buricii pământului.

Aşteptăm cu interes, probabil prin intermediul purtătorului de cuvânt de la Deva (că, de frică, cei responsabili din Petroşani nu scot două vorbe – mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu!), să vedem cam ce motive au fost (bine, acum dumnealui ne poate spune orice…). Şi mai facem ceva: aşteptăm cuminţi să fim din nou mustraţi, certaţi, eventual aşteptăm să ni se taie capul sau să fim electrocutaţi cu degetele-n priză. Cum de ce? Pe motiv că ne-am permis să scriem fără să ne documentăm şi fără să-l întrebăm ceva pe omul atotştiutor, domnul care poartă cuvântul ca gândul de la Deva în Valea Jiului... Să ne „luminaţi” bine!