Izvorâtă din negura timpului, drept dovadă că nimeni nu mai ştie azi în ce an a avut loc prima ediţie, Nedeia din Taia reuşeşte an de an, cu tot modernismul şi aşa-zisa „europenizare” actuală, să reunească la o petrecere câmpenească pe toţi momârlanii din zonă, dar şi petrecăreţi şi iubitori de tradiţii locale de pe toată întinderea Petrilei şi nu numai.

 

A doua zi de Sfintele Paşti, pe 2 mai, am fost şi noi prezenţi. Ce am văzut, ne-a plăcut, tăienii demonstrând încă o dată că ştiu să se veselească şi să fie nişte gazde bune. Sute de familii de momârlani au ajuns pe platoul de lângă biserica din sat, cu ore bune înainte de startul manifestării, dat de preotul parohiei, inimosul preot ortodox Emil Velican, care a oficiat o scurtă slujbă de sfinţire a bucatelor. Şi dacă tot am vorbit de „bucate”, mâncarea tradiţională e neschimbată: varză acră cu tocăniţă de oaie (şi uneori şi de mânzat) şi păsat (uneori şi cu brânză). Iar la pachet sunt aduse de-acasă nelipsita „rachie” de prune, vinul şi alte bunătăţi bahice.

Dacă-i veselie, mâncare şi „beutură”, fireşte că nu poate lipsi nici muzica. Graţie cunoscutele ansambluri folclorice locale, „Bujorii Muntelui” şi „Junii Petrileni”, împreună cu artişti locali, printre care şi foarte mulţi tineri talentaţi, dar şi cu sprijinul componenţilor grupurilor vocale „Banat”, „Fluieraşii Parângului”, sau ai Asociaţiei „Lirica” Petroşani, sub organizarea Primăriei Oraşului Petrila, oamenii au putut asculta un program de cântece populare tradiţionale. După ce au mâncat, tăienii s-au pus şi la încins hore şi jocuri populare dragi, cântate din suflet de interpreţi şi ansamblurile folclorice prezente.

Chiar dacă soarele nu a strălucit şi temperatura n-a fost mai mare de 15 grade, e bine că n-a plouat şi oamenii s-au putut distra, dându-şi reîntâlnirea pentru la anul.

L-am rugat să tragă concluziile nedeii pe cunoscutul profesor petrilean, momârlan din tată-n fiu, Gheorghe Boantă: „Astăzi, în a doua zi de Sfintele Paşti ortodoxe, avem în faţă o nouă superbă nedeie la Taia, o nedeie tradiţională de care şi eu m-am ocupat timp de 22 de ani imediat după Decembrie 1989, când s-a reluat tradiţia, fiind preocupat de masa tradiţională şi de tot ceea ce înseamnă nedeie. Acum am lăsat tineretul. Practic, s-a făcut predarea ştafetei, un fapt normal ţinând cont că tinerii trebuie sprijiniţi şi scoşi în faţă acolo unde trebuie, ducând astfel tradiţiile locale mai departe. Totuşi, trebuie subliniat şi faptul că oamenii din comunitate, care aparţin de această biserică, contribuie cu o sumă de bani de fiecare dată pentru a acoperi o parte din cheltuieli legată de nedeie, cealaltă parte fiind din donaţii în produse sau bani făcute de diverşi momârlani din comunitatea noastră, aşa cum vă spuneam că am contribuit şi eu în trecut împreună cu familia mea. Din fericire, un lucru pe care-l observ aici în Taia, dar şi în Jieţ sau în alte localităţi unde se organizează nedei, este faptul că vedem că se strâng foarte mulţi tineri. Şi nu doar tineri care vin să asiste la nedeie, ci şi tineri care creează atmosfera. Când spun asta, mă refer la talentaţii tineri din cele câteva ansambluri locale aici de faţă, sau la interpreţi talentaţi care au în repertoriu şi melodii vechi, tradiţionale, melodii pe sufletul momârlanilor noştri care, iată, sunt ţinute în viaţă. Ceea ce mi se pare extraordinar. Mai putem vedea şi foarte mulţi oameni îmbrăcaţi în straiele noastre momârlăneşti, la Jieţ sunt cei mai mulţi din acest punct de vedere. Din păcate, la Taia acest lucru e în scădere, dar poate că în viitorii ani va reînvia şi acest port tradiţional şi la Taia. Aici, un rol important trebuie să-l aibă comunitatea, părinţii tinerilor în mod special, dar şi biserica sau chiar administraţia publică locală, în fond este doar în interesul nostru şi nu al altcuiva. Ceea ce e demn de remarcat mai este un aspect: această nedeie din Taia are o vechime după unii de 200 de ani, după alţii de peste 150 sau 100. Nu se ştie cu exactitate, dar esenţial este că are vechime şi e ca vinul bun, cu cât mai vechi cu atât mai bun. Cu o întrerupere de câţiva zeci de ani pe vremea de dinainte de 1989, când se ştie cum stăteau lucrurile. Ceea ce vedeţi azi, ca de fiecare dată, nu poate decât să arate ca o descătuşare a omului faţă de anotimpul rece care s-a încheiat nu demult şi o veselie pentru primăvara călduroasă ce o aşteaptă fiecare, dar şi pentru vara ce va urma, aducătoare de bunăstare în toate gospodăriile, roadele muncii oamenilor fiind adunate la toamnă, când fiecare va avea ce a muncit peste anul agricol. Dacă vreţ, un ciclu care se repetă, un ciclu al ţăranului român, iubitor de agricultură şi de animale, care vine tocmai din originea acestui popor, mai ales aici, aproape de inima Daciei”. Chiar dacă nu a apucat să prindă „miezul nedeii” din cauză că a fost prezent împreună cu Preasfinţitul Episcop Gurie şi protopopul de Petroşani, Petrache Creţu, la unul din hramurile Mănăstirii de la Groapa Seacă, aflat în trecere undeva spre după-amiază, către casă şi oprindu-se pentru scurt timp la Nedeia de la Androneşti, primarul Ilie Păducel ne-a transmis un scurt mesaj către tăienii lui: „Anul acesta n-am putut să particip pentru că era important să răspund favorabil şi invitaţiei Episcopului nostru, Preasfinţitul Gurie, dar îi asigur pe tăienii mei, pe petrilenii care au participat că am dat sprijin în tot ce s-a putut şi a ţinut de mine sau de primărie. Întotdeauna voi sprijini din suflet toate aceste tradiţii şi obiceiuri locale, acestea fiind de fapt dovada continuităţii noastre ca şi comunitate locală şi ca şi popor. Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi pentru că e a doua zi de Paşti, Hristos a Înviat!”.

• 
• 
• 
•