Aflat vinerea trecută la Universitatea din Petroşani, la întâlnirea cu delegaţia franceză din Belfort şi la seminarul care a avut loc în Aula Senatului, europarlamentarul hunedorean Iuliu Winkler ne-a răspuns cu amabilitate la câteva întrebări.

 

- Domnule europarlamentar Iuliu Winkler, am fost azi prezenţi la o întâlnire cu o importantă delegaţie franceză dintr-o regiune industrializată, care în trecut a avut şi o puternică industrie minieră, e drept nu de cărbune. Este o întâlnire simbolică, sau una în care se pot pune bazele unei adevărate colaborări benefice între cele două regiuni?

- După părerea mea nu este doar o chestiune simbolică ce se întâmplă azi la Universitatea Petroşani. Este o acţiune de mare substanţă. Din exemple, din colaborări cu oameni care au făcut demult ceea ce noi facem azi, putem progresa. Vedeţi dumneavoastră, tot ceea ce ştim sau nu prea ştim, pentru că nu există un consens în Valea Jiului în vederea viitorului şi potenţialului Văii Jiului în alte ramuri decât mineritul, sau cum anume se va petrece acest viitor, îl putem afla şi de la alţii, prin exemple concrete. Încă nu ştim exact dacă va rămâne populaţia constantă sau nu în Vale, nici ce se va întâmpla la nivel de zece ani, nu mai departe, dar cu siguranţă avem puterea să analizăm, să aflăm multe asemenea răspunsuri. Ştim însă că acum avem probleme concrete, trebuie să rezolvăm cumva problema Complexului Energetic Hunedoara, tot felul de probleme legate de locuri de muncă şi pe linie socială. Însă, pe lângă problemele stringente, trebuie să ne gândim de urgenţă la perspective. Eu aici vreau să lucrez şi deja asta şi fac, pe această linie de perspectivă. Ceea ce am spus şi în sală, o spun şi acum, anume că Universitatea Petroşani, în orice variantă va fi pentru Vale în viitorul apropiat, trebuie să aibă un rol foarte important, mult mai important decât până acum şi cred cu tărie acest lucru. Şi n-o fac neapărat dintr-un ataşament faţă de universitate, ci din exemplele europene, care-mi dau dreptate în ceea ce susţin.

- Aţi dat în sală două exemple europene în acest sens... Pot fi ele un exemplu bun pentru Valea Jiului?

- Da. Unul este acela al subiectului seminarului de azi, fosta zonă monoindustrială din Alsacia, din Franţa, care era o zonă tot aşa ca şi a noastră, monoindustrială, de aceea cred că e un exemplu bun. Un al doilea exemplu pe care l-am dat şi pe care sper în viitor să-l dezvoltăm puţin şi să înfiripăm apoi o colaborare, este acela a Sileziei, din Polonia, zona Katowice, unde de data asta discutăm de o zonă cu cărbune, deci un exemplu oarecum mai apropiat Văii Jiului. Aş fi putut da multe alte exemple din Germania sau Franţa, din zone foste miniere pe care le-am văzut personal, ceea ce m-a făcut să învăţ de la fiecare câte ceva legat de acest aspect. Peste tot am văzut această tripletă, acest triunghi care duce la planuri viabile pentru astfel de zone monoindustriale care vor sau trebuie să-şi schimbe forma la un moment dat: universitatea – mediul academic, administraţia şi mediul de afaceri.

- La noi, ca să se întâmple cum se întâmplă în Franţa, unde universitatea din Belfort este sprijinită financiar de Camera de Comerţ şi Industrie din Belfort, cum s-a spus şi la seminar, ar trebui schimbată, în primul rând, legislaţia.

- Cred că, în primul rând, e nevoie de voinţă în plan local, în sensul că e nevoie de tineri care sunt calificaţi şi care pot după aceea să-şi asume nişte roluri în viitorul apropiat. 

- Da, dar după legea românească, camera de comerţ hunedoreană n-ar putea să sprijine universitatea de stat din Petroşani. Şi atunci despre ce triunghi şi planuri viabile vorbim? Ca să nu mai vorbim de mediul de afaceri local, care, în unele localităţi din Vale, e semiblocat sau nu prea are mare putere economică...

- Nimic nu împiedică Camera de Comerţ şi Industrie Hunedoara să intre într-o colaborare cu Universitatea din Petroşani, deoarece nu este nevoie de legislaţie în acest sens. Trebuie voinţă, şi nu legislaţie, în primul rând! Dacă nu face camera de comerţ treaba aceasta, atunci mediul de afaceri din Valea Jiului ar putea să înfiinţeze o structură asociativă, prin care să vină să spună următoarea întrebare: ce nevoie de forţă de muncă am? Haideţi să vedem liceele din Petroşani pentru ce meserii sau profile pregătesc elevii, sau să vedem ce profile profesionale aduc calificare pentru tineri... Universitatea Petroşani este şi ea în restructurare, deoarece în trecut era o universitate tehnică, cel puţin acum 20 de ani, iar de vreo 15 ani instituţia de învăţământ superior a început un amplu proces de orientare spre anumite profile, multe nu neapărat tehnice. Întrebarea celor din mediul de afaceri local ar trebui să vină şi aşa: care ar fi aceste profile care interesează piaţa muncii şi pe noi, în aşa fel încât să putem ajuta? Din păcate, de 26 de ani noi nu avem o strategie energetică. Deci, doar pornind de la acest exemplu pot să vă spun că aveţi şi dumneavoastră dreptate: cadrul legislativ este important, dar nu este exclusiv, nu înseamnă totul...

- Spuneaţi că aţi văzut multe zone din Europa, foste zone miniere, care azi au trecut economia, încet dar sigur, spre alte ramuri... Ne puteţi da un exemplu concret?  

- Da. Există acum o resursă pe care România nu a exploatat-o decât foarte puţin, aceasta numindu-se resursa europeană. Eu am văzut cu ochii mei la Katowice (Polonia) – şi o să-i duc şi pe colegii mei din Petroşani să vadă – cum arată cu adevărat o restructurare minieră. Cum s-a făcut? Păi, în primul rând, s-a păstrat o componentă economică din tot ce era, apoi s-au păstrat clădiri care s-au dat apoi gratuit pentru incubatoare de afaceri şi aşa mai departe. Şi noi avem cadru legal pentru aşa ceva, dar, în primul rând, ne trebuie voinţă, ne trebuie acţiune! Tot pe calea restructurării, în afară de cele două componente de care vă vorbeam, s-au mai înfiinţat obiective culturale, în mod special obiective muzeale, păstrându-se totodată şi părţi din construcţiile miniere pentru a se păstra caracterul industrial al zonei şi pentru a atrage – dacă nu neapărat turişti (deşi ei există destui la Katowice) – înfiinţarea unor centre pentru reconversie profesională, unde există permanent cursuri pentru formare profesională. Astfel, tânărul de 15 ani primeşte o calificare (dacă nu continuă liceul sau învăţământul superior), sau omul de 40 de ani poate să facă o recalificare într-un nou domeniu, astfel încât să poată să-şi găsească uşor un loc de muncă de pe piaţa muncii şi să-şi continue viaţa activă. Chiar dacă la 45 de ani eşti miner pensionar, încă mai ai în faţă o perioadă activă, pe care un om cu scaun la cap o fructifică, dar pentru asta trebuie o recalificare într-un domeniu căutat pe piaţa muncii. De aceea, spun eu, putem să ne plângem pentru deficienţele legislative româneşti şi avem dreptate să facem treaba asta, însă, în acelaşi timp, se pot demara şi face foarte multe lucruri din iniţiativă locală. Nu spun că se poate face o revoluţie industrială în trei luni de zile, sau că se pot rezolva problemele în şase luni de zile, dar spun că avem nevoie de această deschidere pentru a putea privi viitorul. Or, acţiunea de azi poate fi şi ea un început.

- Astăzi este prezent la Petroşani şi un reprezentant important al firmei americane „General Motors”, sucursala sau componenta din Franţa. De ce n-ar putea fi convinsă firma americană să vină să deschidă la Petroşani o linie tehnologică, care să creeze măcar vreo 200-300 de locuri de muncă?

- Nu ştiu dacă vor veni sau nu în Vale cei de la firma de care mi-aţi spus, dar vă pot spune că am avut misiune economică din Franţa şi anul trecut şi acum doi ani tot la Petroşani, delegaţii care au avut oameni importanţi şi care n-au venit să se plimbe. Am făcut şi schimburi de studenţi tot acum doi ani şi anul trecut, studenţi francezi venind aici la Petroşani să înveţe şi să facă practică. Ei au avut ca misiune prospectarea mediului de afaceri zonal şi prezentarea la Belfort în Franţa a unor posibilităţi de deschideri de afaceri sau de colaborări economice. În mod concret şi foarte interesant pentru ei este INSEMEX-ul şi acea expertiză profesională în domeniul de specialitate pe care aceşti experţi o au. Apoi, tot concret, există o colaborare în domeniul roboticii, care a demarat şi la Politehnica din Hunedoara, filiala Timişoarei, dar şi aici, la Universitatea din Petroşani. Există oameni de afaceri interesaţi de potenţialul tinerilor noştri, care pot dovedi aici la Petroşani şi la Hunedoara lucruri frumoase prin pregătirea lor în domeniu. Într-adevăr, lucrurile se mişcă cam încet, şi vorbeaţi de finanţare. Sigur, camera de comerţ hunedoreană are atribuţii şi nu poate să aducă bani ca şi cei din Franţa spre universitate, pentru că nu-i are, nu sunt resurse, dar sunt banii europeni. Care pot fi o resursă importantă dacă se lucrează bine. În perioada 2007-2013 România a folosit 62% din banii europeni care i-au stat la dispoziţie. Au fost banii acolo, dar i-am pierdut. Acum avem cu 20% mai mult pe noul exerciţiu financiar european, bani care trebuie atraşi şi pe care nu avem voie să-i pierdem din nou. Problema este să se nască proiecte, dacă vrem să atragem aceşti bani, altfel nu se poate. O cale pe care eu o văd în acest sens pentru Vale este aceea de a colabora cu Katowice şi de a merge după modelul lor. Să nu uităm că Polonia este cea mai performantă ţară la utilizarea fondurilor europene. Ei au expertiză, au firme de consultanţă şi eu cred că dacă facem o cooperare prin care ei să vină cu un proiect, deja făcut acolo, fireşte adaptat Văii Jiului şi condiţiilor noastre, atunci ce a reuşit în Polonia n-are cum să nu reuşească la Petroşani sau în Valea Jiului. Trebuie investit un pic de efort pentru a merge acolo, pentru a învăţa, pentru a ne deschide şi a şti să-i primim şi pe ei la noi, că doar nu vin benevol, vin la noi ca şi parteneri de afaceri. Mai trebuie o gândire complexă, iniţiativă, inteligenţă, consecvenţă în idei şi dorinţă. Şi atunci toate se rezolvă.

•