Romulus Toma Şinca, de 38 de ani, este un român plecat la muncă din Valea Jiului în Italia pentru o viaţă mai bună. Până aici nimic neobişnuit, veţi spune. Numai că…

 

Românul Şinca s-a născut la Baia-Mare şi s-a stabilit de la 8 ani în municipiul Lupeni împreună cu familia. Tatăl său s-a angajat în 1986 la Mina Bărbăteni.

Şinca a ajuns zilele acestea erou pe prima pagină a ziarelor din peninsulă şi subiect pozitiv de ştiri la televiziunile locale din Roma, acolo unde Romulus locuieşte de 13 ani (mai exact în orăşelul Marino de la porţile Romei). Dar să-l lăsăm pe Romulus să povestească: „Pe data de 2 decembrie, în jurul amiezii, mă găseam întâmplător în piaţa principală a oraşului unde locuiesc şi fără să vreau am văzut cum o doamnă a parcat o maşină de teren în faţa unui magazin, pe o stradă destul de înclinată. În graba în care era, femeia a uitat să tragă frâna de mână, iar după câteva secunde maşina a început s-o ia la vale. Imediat mi-am dat seama că se poate întâmpla o nenorocire, mai cu seamă că la o distanţă nu foarte mare, pe drum, se aflau două persoane care nu aveau cum să observe din timp maşina şi nici nu o puteau auzi din moment ce nu avea motorul pornit. În câteva fracţiuni de secunde am analizat toată situaţia şi cu o viteză de reacţie divină, pe care nici acum nu mi-o pot explica, am fugit spre maşină. Chiar dacă după vreo câţiva metri m-am lovit de o altă maşină, mi-am continuat drumul nebunesc de-a dreptul şi în final am ajuns lângă maşina de teren, oprind-o cu toată puterea de care am dat dovadă, evitând astfel nenorocirea. Abia după aceea mi-am dat seama că am o durere de nedescris şi nu mai pot păşi, dar în suflet eram pe deplin mulţumit că cele două persoane n-au avut de suferit şi că nu s-a întâmplat niciun accident. La scurt timp a venit ambulanţa şi m-au dus la spital, unde s-a constatat, în urma unei ecografii, că am o ruptură de circa 7 cm la muşchiul gambei stângi. Acum sunt mulţumit că, dincolo de durere şi de disconfortul pe care-l suport, am reuşit să evit ce era mai rău şi sunt împăcat cu mine însumi de această faptă. Mă bucur că un român a dat ocazia jurnaliştilor italieni să scrie şi de bine despre comunitatea românească, că ne-am săturat să tot fim daţi exemple negative şi de cele mai multe ori nu pe drept. Vorba aceea, unde e un furt, sau e vorba de violenţă în familie, românii sunt mereu puşi în prim-plan, de foarte multe ori pe nedrept. Mai vreau să vă spun că nouă, românilor, nu ne lipseşte curajul în situaţii limită şi mai vreau să se ştie că suntem la fel de inteligenţi şi de buni la suflet ca oricine, nefiind cu nimic inferiori faţă de italieni sau alte popoare, chiar dacă unii sau alţii încearcă să ne mai denigreze uneori. În fine, salut pe această cale Valea Jiului şi pe cei din Lupeni care mi-au rămas cunoscuţi şi pe voi, pe toţi, de la Ziarul Văii Jiului, pe care-l citesc întotdeauna cu plăcere pe internet. Că doar voi şi alte câteva ziare mai ne arătaţi ce se întâmplă prin Lupeni şi prin Valea Jiului, o zonă unde am trăit din anul 1986 şi până spre finalul anului 2003, practic locul unde mi-am trăit toată tinereţea”.

Despre fapta eroică a românului plecat din Vale a scris „Il giornalle della Provincia”, iar „Colors Radio” a difuzat de asemenea un reportaj.

Romulus Toma Şinca este printre cei care se zbat pentru drepturile comunităţii de români din Roma şi de pe cuprinsul Italiei şi printre puţinii români stabiliţi în peninsulă care promovează în mod real tradiţiile şi obiceiurile româneşti. În acest sens, Romulus a înfiinţat în 2005 o asociaţie românească care numără azi aproximativ 200 de persoane înscrise.

• 
•