Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

Discuţia despre bucătăria Spitalului de Urgenţă din Petroşani am început-o încă din biroul managerului Alin Vasilescu, cea mai competentă sursă de informare. 

Mulţumit de mâncarea preparată în spital
Întrebat cum se prezintă situaţia privind hrana zilnică a pacienţilor şi a personalului de gardă, dacă există o îmbunătăţire faţă de anii precedenţi când mai erau probleme şi din când în când mai apăreau prin presă anumite reclamaţii ale pacienţilor, medicul Alin Vasilescu ne-a zis că în momentul de faţă situaţia este mult îmbunătăţită, „mai cu seamă de când de acest aspect se ocupă zilnic şi personal doamna director financiar-contabil Braşoveanu”.
„Din punctul acesta de vedere stăm mult mai bine, dar aş prefera să nu-mi dau eu cu părerea, ci să mergeţi să-i întrebaţi chiar pe pacienţii internaţi ca să-şi spună dumnealor opinia. În ultimele luni datorită eforturilor celor de la bucătărie, coordonaţi de doamna director financiar-contabil, care răspunde de bucătăria şi de spălătoria spitalului, meniul s-a îmbunătăţit semnificativ. Ştiu că au existat afirmaţii destule ale pacienţilor, dar şi ale medicilor şi personalului sanitar din spital, care susţin că mâncarea este acum calitativ bună, dar, repet, mergeţi şi staţi de vorbă cu pacienţii ca să vă spună ce părere au să nu mai existe discuţii”.
Tot de la managerul spitalului am mai aflat şi alte câteva date legate de bucătăria SUP şi de hrana zilnică. După care am mers împreună la directorul amintit ce răspunde de acest capitol important din viaţa spitalului.
„Conform legislaţiei în vigoare pentru cazurile cu regimul aşa-zis la comun, norma de hrană este de 10 lei, ajungând spre 15 lei la acele secţii cu pacienţi la care alimentarea este mai mare şi mai specială, cum sunt de exemplu lăuzele, pacienţii de la TBC, pacienţii ce au nevoie de dialize şi aşa mai departe. Banii aceştia sunt acum, spun eu, suficienţi, în sensul că ajung pentru porţia zilnică de hrană, care e mult mai variată faţă de anii trecuţi. Din acest punct de vedere pot spune că la spital nu mai sunt probleme. Iar dacă anul acesta modernizăm şi bucătăria cum ne-am propus, consider că într-adevăr la acest capitol SUP stă bine”, ne-a mai mărturisit directorul spitalului.

Directorul financiar se ocupă personal de bucătărie şi de hrană 
Fireşte că următorul pas a fost să stăm de vorbă cu directorul financiar al instituţiei, care a fost surprins să ne vadă intrând în birou alături de managerul SUP. Auzind de subiect, iniţial doamna Braşoveanu a crezut că venim pe firul vreunei reclamaţii sau ceva de genul, dar pe măsură ce am intrat în miezul problemei, şi-a dat seama că este doar un clasic subiect jurnalistic.
La întrebarea care au fost măsurile luate de când răspunde de bucătăria spitalului şi de hrana pacienţilor şi personalului, directorul Braşoveanu ne-a furnizat câteva informaţii: 
„Probabil că sunt anumite discuţii referitoare la alimentaţie. Cu siguranţă, sunt discuţii pe acele meniuri care nu conţin deloc sare în alimentele preparate. O mâncare fără sare este evident că nu are un gust adevărat, dar din punct de vedere medical trebuie respectat acest lucru. După ce mi s-a atribuit bucătăria, primul lucru pe care l-am făcut a fost să încercăm să diversificăm atât meniurile, cât şi modul de alimentaţie a pacienţilor. Şi ce am făcut? În aceeaşi sumă alocată pe care am avut-o la dispoziţie, licitaţiile erau făcute pe produse mai multe, dar nu toate de o calitate foarte bună. Astfel, am încercat imediat să umblăm la calitatea mâncării. Chiar dacă s-a mai renunţat la anumite produse, am considerat că în primul rând trebuie ţinut cont de calitate, ceea ce într-un final dă şi calitate mâncării preparate. Acesta este un aspect. Apoi, am luat-o separat pe stabilirea meniurilor la micul dejun, prânz şi cină. De exemplu, la micul dejun am considerat că de urgenţă trebuie să scăpăm de margarină, care nici nu-i sănătoasă şi care n-are nici gust, înlocuind aceasta cu cubuleţe de unt. Am achiziţionat prin licitaţie şi cubuleţe de gem şi dulceaţă, dar şi brânză topită cubuleţe, astfel că a fost o reală schimbare pentru dejunul pacienţilor. Tot la dejun am căutat să introducem – şi am reuşit – şi câte o porţie consistentă de parizer, astfel încât împreună cu ceaiul servit să fie o schimbare reală. La fel, tot la micul dejun sunt zile când în meniu există miere polifloră porţionată, care merge perfect cu untul şi ceaiul servit şi care e şi sănătoasă pentru organism. La masa de prânz existau de ani de zile doar două feluri de ciorbă. Ei bine, am schimbat şi aici şi am introdus alte patru feluri de supe şi ciorbe, astfel încât prin rotaţie, zilnic, pacientul să simtă şi aici o diversificare a hranei. Între primele două mese am început să servim şi un supliment, care constă într-un fruct, ori o prăjiturică ori un corn, şi care au fost bine primite de oamenii din spital. La cină, la fel, am venit cu unele schimbări, în sensul că am diversificat şi aici meniul, astfel încât, prin rotaţie, să nu se mai servească acelaşi fel de mâncare în fiecare zi sau tot la două zile. În paralel, am început să punem pentru iarnă la conservat anumite produse ce se fac acasă pentru prepararea mâncării, astfel încât pe tot parcursul anotimpului rece ciorbele şi tocăniţele să poată avea un gust bun, sănătos. Cu banii avuţi am încercat să facem să fie cât mai bine. După cum se vede treaba, pacienţii noştri au primit bine aceste schimbări. Am luat feed-back de pe secţii cu colegii mei ca să vedem dacă mâncarea este ok, raportat şi faţă de ceea ce a fost. Ce am constatat este la modul pozitiv. Pacienţii, în marea lor majoritate, ne-au spus că în momentul de faţă din punctul de vedere al hranei la SUP este mult mai bine decât acum câţiva ani, cei mai mulţi dintre cei chestionaţi revenind cu internare în spitalul nostru, deci nefiind la prima internare. Fireşte că vom continua acest proces început de câteva luni, iar după ce din decembrie încolo bucătăria va fi gata modernizată, echipată cu tot ce trebuie pentru prepararea mâncărurilor, sunt convinsă că lucrurile vor merge şi mai bine anul viitor. Împreună cu primăria şi cu conducerea SUP am hotărât că anul acesta trebuie reabilitate atât bucătăria, cât şi spălătoria. Echipamentul de bucătărie deja a şi sosit, este în hangar, urmând a fi instalat după ce actualul spaţiu va suferi anumite îmbunătăţiri şi renovări - începând de la faianţă şi gresie, până la zugrăvit, vopsit şi tot ce trebuie”.

Pacienţii, mulţumiţi 
Împreună cu directorul financiar am plecat să stăm de vorbă cu câţiva pacienţi, ca să ne convingem dacă aşa stau lucrurile cum ni s-a spus. „Alegeţi dumneavoastră o secţie şi acolo mergem”. Am ales Secţia Interne, care ne-a venit la întâmplare în minte. „Bun, acolo mergem”. Odată ajunşi, fiind conştienţi că suntem totuşi într-un spital, unde sănătatea şi liniştea pacienţilor e mai importantă decât orice reportaj jurnalistic, am cerut permisiunea şefului secţiei, doamna dr. Şink, să intrăm în câteva saloane pentru a sta de vorbă cu pacienţii pe subiectul nostru. Cum am primit ok-ul, am intrat în trei saloane, atât de femei, cât şi de bărbaţi. Aproape toţi cei intervievaţi, vreo 15 persoane, au dorit să vorbească, dar jumătate au recunoscut că mănâncă ce li se aduce de-acasă, deci nu îşi pot da cu părerea despre calitatea mesei servite pacienţilor. Vă vom expune câteva răspunsuri, interesant, toate în favoarea a ceea ce ne-a spus conducerea spitalului.
„Acum este mâncare bună. Eu am mai fost internat, dar atunci nu era mâncarea bună. E o schimbare enormă. Acum avem dimineaţa unt, parizer, miere de albine, ceai foarte bun, mai multe sortimente de supă la prânz, seara iar o mâncare foarte bună. Există şi acel supliment între mese, iar pâinea e de calitate faţă de ce era. Eu am şi diabet şi zilnic primesc un supliment”, ne-a declarat domnul Zacheiu Bartoş.
„Dimineaţa iau micul dejun care spun cei de-aici că e mult îmbunătăţit faţă de cum era când am mai fost internat. Eu de 37 de ani n-am fost internat, şi de aceea nu mă prea împac cu mâncarea din spital, oricât ar fi ea de bună. Acum am făcut o pneumonie şi s-au complicat lucrurile, trebuind să vin să mă internez. Mănânc de acasă, ce îmi aduce soţia, sunt o fire mai sensibilă din acest punct de vedere. Dar din ce văd la colegii de salon, mâncarea nu e rea şi în fiecare zi e un alt meniu, ceea ce acum câţiva ani nu puteai concepe”, ne-a spus domnul Ioan Romoşan.
„Domnule, eu mă uit seara la televizor la ştiri. Şi când aud că pentru un bolnav se alocă de către stat pentru mâncare 15 lei şi pentru un deţinut 25 de lei, îmi vine să urlu de necaz! La fel, pentru un câine 7 lei, iar pentru un om bolnav dublu. Păi, ce, se compară un câine cu un om bolnav? Fac şi ei ce pot, dacă nu sunt fonduri, cum să dea mâncare ca pe vremuri, înainte de 1989, când se mânca foarte bine!”, ne-a spus Adam Ciornei, de 83 de ani.
Într-un salon cu patru femei internate am primit următorul răspuns:
„E foarte bună hrana, sunt mulţumită. Se vede o îmbunătăţire evidentă faţă de data trecută când am fost internată. Uitaţi, am dejunul lângă pat, puteţi vedea că avem acum şi parizer şi unt şi brânză topită, un măr primit la ora 10:00 ca şi supliment, ceai... pentru un om este suficient, ce să ne dea mai mult?”, ne-a spus doamna Floarea Preda de 58 de ani.
Doamna doctor Şink ne-a spus la plecarea de pe secţie că în ceea ce priveşte hrana de care beneficiază pacienţii şi personalul este acum bună: „Primim acum o mâncare foarte bună. Ştiţi că atunci când nu era mâncarea bună, eu am fost printre primii care am comentat şi mi-am exprimat nemulţumirea. Acum, într-adevăr, hrana este diversificată, destulă şi gustoasă. Când sunt de gardă mănânc şi eu aici şi vreau să vă spun că face bucătăreasa o anumită ciorbă extraordinară, vreau să-i fur reţeta şi să fac şi eu acasă! Şi felul doi e consistent, se respectă şi regimurile pacienţilor, eu una sunt mulţumită acum. Poate doar să fi puţin răutăcios să zici altceva. Nu ştiu ce v-au spus pacienţii, dar cred că v-au spus ce mi-au spus şi mie, că mâncarea nu mai e o problemă la spitalul nostru”.

Bucătărie veche, dar curată 
La atâtea laude, pe bună dreptate întemeiate din moment ce vizita noastră a fost inopinată şi nimic regizat, iar cei intervievaţi n-au fost unul-doi oameni, ce să mai zici? Totuşi, am vrut să vedem şi bucătăria. Ţinând cont că ştiam de vechimea echipamentului şi a dotării, ne aşteptam ca acum, înainte de renovare, să găsim un dezastru. Dar, cu mâna pe inimă, putem să vă spunem că lucrurile n-au stat deloc aşa.
Am găsit o bucătărie curată, igienică aşa cum trebuie să arate mai ales într-un spital, cu personal îmbrăcat adecvat care trebăluia pregătind prânzul. Un miros plăcut ieşea din cazanul imens unde se pregătea felul doi. Vreau să vă mai spun că în momentul când am intrat, n-am fost lăsaţi să păşim până ce n-am îmbrăcat un halat şi nu ne-am acoperit pantofii cu nişte pungi de unică folosinţă, pe care la ieşire le-am aruncat într-un coş destinat special pentru acest lucru.
„Pâinea vine în fiecare dimineaţă şi se dă individual, vine feliată şi în pungi, deci un control total. În partea aceasta avem preparate de toamnă de casă făcute de noi pentru îmbunătăţirea gustului mâncării. Mâncarea o avem diversificată şi îndestulătoare pentru toată lumea. Problemele din trecut nu mai există şi puteţi constata şi dumneavoastră”, ne-a spus şi ne-a arătat toate ungherele doamna Silvia Bogdan, o bucătăreasă cu mult spirit şi o fire deschisă în felul dumneaei.
„Astăzi suntem trei bucătari şi un muncitor necalificat. Pregătim prânzul şi apoi vom pregăti masa de cină. Meniul de azi este: micul dejun – ceai, unt, gem, brânză topită şi parizer; prânz – ciorbă de cartofi şi supă cu tăieţei la meniul special, ardei umpluţi şi cartofi cu carne de pui rasol pentru meniul special (cel cu sare); cină – macaroane cu brânză sărată, budincă la cuptor şi orez cu lapte la special (oamenii operaţi sau cărora li se impune regim fără sare). Din primăvară toate meniurile sunt îmbunătăţite şi foarte variată. Avem zilnic meniuri cu carne, cu diverse sortimente de brânză, legume variate etc. Mă bucur că se va schimba şi la noi aici gresia şi faianţa şi tot echipamentul. Dar cel mai mult mă bucur că o să avem o maşină de tocat carne mai bună ca aceea cu care acum ne cam chinuim şi de aparatura achiziţionată care va da un randament mai mare şi o mai mare calitate muncii noastre”, ne-a mai spus bucătăreasa şefă.

Concluzia e clară
Am plecat, într-adevăr, cu impresia total schimbată faţă de ceea ce mai auzisem pe la unii sau alţii. Se pare că „buhul” cu mâncarea proastă la spital nu mai e de actualitate. Şi asta e foarte bine pentru toţi cetăţenii ce beneficiază de internări în această unitate sanitar-medicală de interes regional, plătitori la greu de taxe pentru servicii medicale din salarii. Nu vrem să lăudăm pe nimeni acum la final, dar vrem să spunem doar atât: s-a intrat în sfârşit normalitate la acest aspect! Să sperăm că anii care vin vor aduce normalitatea şi în celelalte chestiuni ce ţin de un spital.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.