Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

O seară de marți cu ghinion pentru o doamnă din Valea Jiului, deoarece nu-i cunoaștem identitatea și nu putem spune că e din Petrila neapărat deși evenimentul s-a întâmplat în această localitate și personajul principal este chiar persoana în cauză.

Tocmai ce ieșisem marți seara, undeva cu puțin după orele 17:00, de la un eveniment cultural susținut în micuța și cocheta galerie de artă de pe strada Republicii, „A(r)telier”, îndreptându-ne spre o stație de maxi-taxi în vederea ajungerii la un alt eveniment, la lansarea cărţii colegului și redactorului șef al ZVJ, Marian Boboc, când s-a întâmplat evenimentul nedorit. Dorind să surprind iluminatul stradal de sărbători al Petrilei pentru un viitor material, până la stația cu pricina m-am apucat de făcut poze. În apropiere de intersecție, în timp ce aveam camera îndreptată spre luminițele ce duceau spre centrul orașului, aud o bușitură, un urlet aproape instantaneu și observ în cadrul foto o mașină la intersecția străzii Minei cu strada Republicii. Lăsând obiectivul jos, văd cu ochii mei lângă roțile mașinii o persoană căzută și o bicicletă tot așa. „Hopa, mi-am zis, aici a fost un accident și, culmea, cred că l-am prins pe camera telefonului”. Firește că am lăsat „filmările” și m-am dus iute spre accidentat, eu aflându-mă la circa 20 de metri. Până să ajung,  văd că omul se ridică. Pare șocat și îl aud cum spune: „Dar, doamnă, nu te uiți pe unde mergi? Era să mă omori!”. Din mașină șoferița i-a răspuns ceva, n-am prea înțeles ce, dar nu a oprit mașina și nici nu s-a dat jos din ea, cum se întâmplă și cum ar trebui să se întâmple... Nu, pleacă de-acolo spre direcția Petroșani, iar eu rămân cu biciclistul. „Uite, domnule, să mă omoare nu alta! Vin de la muncă, că am muncit mult azi, și cât pe ce să nu mai ajung acasă”. Atât apucă să-mi spună, că „țop” o mașină a poliției rutiere din Petrila. Un tânăr polițist de circulație, care nu s-a recomandat, însoțit în dreapta de o polițistă, deschide geamul și îl întreabă pe biciclist dacă e bine. „Ne-a anunțat un șofer. V-a lovit?”. „Da”, răspunde omul și confirm și eu. „Ce număr are?”. După ce i se dă numărul mașinii și direcția de plecare a celei care a părăsit zona, polițistul pornește girofarul și sirena și pleacă spre Petroșani, nu înainte de a ne spune la plecare: „Vă rog să stați aici să ne așteptați!”.

Fără nicio rană gravă
Timp de vreo cinci minute am stat împreună cu cel lovit. Ne-am uitat atent dacă are toate oasele în regulă, dacă e afectat vreun organ cum a „zburat” de pe bicicletă la impactul cu asfaltul. Apoi, împreună am refăcut incidentul: „Eu mergeam regulamentar pe bicicletă, și dintr-o dată am văzut cum apare spre mine, la această intersecție, mașina... Dar a fost chestiune de o secundă, că n-am avut timp să mai fac nimic, m-am trezit lovit și apoi pe jos. Cred că avea ceva viteză deși era intersecție și n-a dat niciun semn că vrea să oprească să se asigure”, mi-a spus acesta. Apoi l-am întrebat de unde este. Mi-a spus că e din Petrila, din Cartierul 8 Martie, că are 56 de ani și că nu are un serviciu stabil, muncind pe unde poate cu ziua, la zugrăvit și la reparații prin apartamente, omul fiind mulțumit de câștig și de faptul că are de muncă și un venit cât de cât.

Șoferița - fără permis auto
Scena numărul trei la tot acest incident s-a petrecut după cele cinci minute de așteptare. Polițistul de la rutieră a revenit, alături de el și doamna șoferiță. Pentru că-i tot spuneam că mă grăbesc, că trebuie să ajung la Petroșani la un alt eveniment, mi-a luat datele colega și în timp ce plecam am auzit doar minunea: șoferița îi spunea polițistului că nu are permis! „Doamnă, dar asta e de dosar penal! Cum să nu aveți permis?”. „Nu am... Acum fac școala de șoferi!”. L-am văzut pe agent năucit de răspuns, ca și pe colega. „Dar unde vă grăbeați?”. „Mă grăbeam să ajung acasă la copil!”. Atât am mai apucat să aud. Mi-a părut, sincer, rău de doamna în cauză, dar pe de altă parte m-am gândit totuși cât curaj, sau tupeu, să circuli fără permis auto! Apoi m-am gândit la omul respectiv care, la rându-i, apucase să-i spună tânărului agent de circulație că băuse vreo două beri, „dar asta n-are treabă că circulam regulamentar și nu eu sunt de vină”, care putea să-și piardă viața. „De asta e plină țara asta de accidente de circulație, din cauza unora ca această femeie fără permis și totodată și neatentă, din cauza unuia care dacă merge pe bicicletă consideră că două beri nu-i mare lucru, din cauza vitezei, alcoolului, a drumurilor proaste, a semnalizărilor inexistente sau aiurea puse...”. Am ajuns în cele din urmă la evenimentul de la Cenaclul Boema din localul Românesc. Tocmai se afla pe final toată treaba. Cu toate astea, m-am simțit bine preț de un ceas cu invitații și cu Marian, dar gândul îmi era tot la acel biet biciclist petrilean care putea foarte ușor să-și piardă viața aiurea...

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.