În ședința de miercuri 22 martie, Guvernul României a aprobat trei proiecte de hotărâri de guvern obligatorii pentru obiectivele asumate prin PNRR, care vizează țintele de reducere a emisiilor de carbon în țara noastră. Aceste trei proiecte erau vitale pentru deblocarea cererii de plată cu numărul 2 a României, în valoare de 3,2 miliarde euro. Fără aceste proiecte, ne anunță cei din guvern, devenite hotărâri și tot amânate de pe ordinea de zi a ședințelor, țara noastră ar fi riscat să piardă finanțarea pe PNRR. Cum ar veni, din cauza negocierilor din trecut, multe dovedite a fi păguboase dacă privim acum per ansamblu lor, guvernul actual a fost strâns oarecum cu ușa și obligat să respecte înțelegerile parafate acum câțiva ani de alte guverne. Unul dintre aceste proiecte vizează și Complexul Energetic Hunedoara.

Capăt de drum după peste un secol și jumătate de exploatare a huilei de Vale
Dar să vedem despre ce proiecte este vorba. Primul proiect devenit hotărâre de guvern la ședința de miercuri a prevăzut „aprobarea acordării ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Societății Complexului Energetic Hunedoara S.A. în insolvență, pentru anul 2023. Este o hotărâre de guvern care în Valea Jiului ne interesează la modul cel mai direct.
Celelalte două proiecte, devenite hotărâri de guvern, sunt strict legate de Complexul Energetic Oltenia, și prevăd: acordarea ajutorului de stat pentru restructurare sub formă de grant în scopul finanțării cheltuielilor cu certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru acest an; abrogarea unei hotărâri de guvern mai vechi, este vorba de HG 1573/2022, prin care era amânată închiderea unor capacități energetice cu funcționare pe lignit și a exploatărilor miniere aferente acestora. Deci, liber la închidere și la CEO!
Practic, prin aceste trei hotărâri soarta mineritului românesc a cam fost decisă în mod definitiv, cel puțin așa se întrevede. O fi bine sau rău din punctul de vedere al independenței energetice și a siguranței energetice a țării, rămâne de văzut. Probabil că aceste momente ar fi putut fi amânate încă vreo zece ani, precum în alte țări europene, dacă negocierile ar fi fost făcute mai bine la vremea lor și nu în poziția „ghiocel”, cum s-a cam văzut de pe margine și din dezbateri că au fost făcute. „Darul grecesc” al europenilor cu fonduri, dar cu condiții clare, să nu cumva să revină ca un bumerang în anii ce urmează, în condițiile în care facturile la energia electrică, tot mai mari, sunt suportate tot mai greu de populație și mai ales de agenții economici, pe fondul crizei energetice europene prelungite din cauza războiului ce pare să nu se mai termine.

O poveste minerească tristă, anunțată de ZVJ de mulți ani
Oricum, ZVJ a anunțat de mulți ani acest final trist, care era inevitabil și care se vedea a fi de la o poștă, cu toate declarațiile politicianiste ale unora și altora că va fi bine și mineritul va continua mult și bine. Repet, vechile guverne au făcut posibil acest lucru prin acele negocieri făcute în pripă (vă mai aduceți aminte de clasificarea minelor, viabile și neviabile, de exemplu?), fără pic de mândrie și de viziune spre viitor, doar ca unii miniștri și secretari de stat să-și păstreze scaunele călduțe la acele momente.
Firește, răul cel mare a pornit tot din Valea Jiului, din cauza unor incompetențe de nedescris, a lașității și lipsei de profesionalism al unora dintre cei care au condus mineritul după anul 1997, când au venit primele disponibilizări masive, cu trădarea unor lideri de sindicat. În loc să se investească în modernizarea minelor și în pregătirea noilor fronturi de lucru, s-a preferat continuu cereri de salarii mai mari și lipsă de bătăi de cap în ceea ce înseamnă pregătirea viitorului acestor exploatări miniere. Astfel că minele, multe din cele 17, aproape că s-au închis cum s-ar zice singure. Iar conducătorii combinatului și ulterior, complexului enrgetic, și consiliile de administrație, formate din oameni plantați politic de la toate partidele care au guvernat, au privit pasiv, an de an, cum se întâmplă toate astea, „șefii” umflându-și conturile bancare pe spatele Statului Român și pe spatele disperării oamenilor sărmani, al minerilor. Oameni care au dus greul prin munca lor în subteran pe salarii tot mai mizere de la an la an (raportat la munca grea din subteran și plină de riscuri), cu condiții tot mai primitive și mai periculoase de lucru. Da, unii, puțini, dar destui, au „căpușat” și au strălucit prin sărăcia lucie a minelor noastre, cu „munți” de bani agonisiți pe nedrept, în timp ce alții s-au „bucurat” de o pensie „bunicică” (raportat la pensiile altor categorii – nu la cele speciale, firește!), sau cu niște bani de disponibilizare cu care s-au ales, mult prea puțin dacă lucrurile ar fi fost normale și mineritul ar fi fost, într-adevăr, unul adevărat.
Poate că nu acum era momentul acestor închideri de termocentrale și exploatări miniere, cu toată așa-zisa poluare (care în alte țări, culmea, este încă permisă ani buni de-acum înainte, cu Germania și Polonia în fruntea lor!). Dar dacă așa s-a negociat și s-a stabilit, iar fondurile promise de europeni au fost alocate conform termenelor stabilite (și deja o primă cerere a României prin PNRR, pe proiecte depuse, a fost onorată), nu mai e cale de întors, în condițiile în care deja se întârziase aproape două luni cu cele 3,2 miliarde de euro, fondurile alocate României prin PNRR în cererea cu numărul doi depusă de guvernanți la mijloc de decembrie.
Vom vedea ce va mai fi, timpul ne va da răspunsuri la toate întrebările și îngrijorările noastre în anii ce urmează.

CEH așteaptă cu nerăbdare o altă hotărâre de guvern
La Petroșani, în fieful celor de la Complexul Energetic Hunedoara se așteaptă însă o altă hotărâre de guvern, care să prevadă ajutorul de stat pentru lucrările care se fac pentru punerea în siguranță a zăcământului de cărbune. O hotărâre importantă fără de care nu se poate, cel puțin așa înțelegem.
„Este un ajutor de stat acordat de Guvernul României pentru punerea în siguranță a zăcământului de cărbune, așa cum se întâmplă în fiecare an. Așteptăm hotărârea cu ajutorul de stat pentru lucrările pe care le facem ca să putem pune în siguranță zăcământul la minele noastre. Mina Lonea și Mina Lupeni se vor închide definitiv în 2026, și celelalte două, Mina Livezeni și Mina Vulcan în 2032. Deci, activitate minieră în subteran și producție va mai fi”, ne-a declarat la o zi după ședința de guvern, administratorul special, Cristian Roșu.
Dacă vorbim de producția de cărbune și ca să completăm ce ne-a spus Cristian Roșu, conform ultimului plan de închidere negociat cu CE, vă reamintim că vorbim de data de 31 decembrie 2024 la minele din Lupeni și Lonea și de data de 31 decembrie 2030 la celelalte două exploatări miniere, Vulcan și Livezeni.
Rămâne de văzut pe când Ministerul Energiei și ministrul Virgil Popescu vor scoate proiectul cu hotărârea de guvern așteptată de cei de la CEH, după cum ne spunea reprezentantul lor și la ce dată va fi funcțional noul complex energetic, fapt mult anunțat anul trecut, inclusiv într-o conferință de presă organizată la sediul CEH din Petroșani. Există deja o destul de mare întârziere, în condițiile în care această entitate energetică de stat era anunțată că va fi funcțională la începutul anului acesta, apoi în primăvară... Iar timpul trece încet dar sigur: tic-tac, tic-tac.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.