„Conferințele de la muzeu” organizate de muzeograful, scriitorul, documentaristul și jurnalistul Marian Boboc la Muzeul Mineritului din Petroșani încep să capete contur și să devină în timp o specialitate a casei „marcaBoboc”, fiind din ce în ce mai așteptate de publicul iubitor de cultură din localitate. Bine de reținut e și faptul că de fiecare dată amfitrionul găsește câteun subiect inedit și interesant de discuții, fie că vorbim de vreo carte nouă lansată, nu neapărat numai de el, fie că are vreun invitat surpriză din lumea cărților sau culturală, fie că deschide vreo cutie a pandorei, prăfuită prin arhive, pe care nimeni până azi n-a avut ideea să o facă ori curajul.

„Caii de mină” – un subiect necercetat până azi

Vineri, 16 iunie, s-a întâmplat la fel. De data aceasta, Marian Boboc i-a adus în prim plan pe celebrii cai de mină, cei care au fost folosiți în minele noastre până nu a început mecanizarea. Căii de mină cu care minerii își făceau treaba, dar care, săracii de ei, nu apucau să vadă niciodată lumina zilei, sau, dacă o făceau, rămâneau orbiți și trebuia să fie sacrificați. La fel ca ortacii, caii cădeau nu de puține ori pe altarul jertfei huilei, fie doborâți de greutățile muncii, fie de vreo explozie de metan sau de praf de cărbune.

Mansarda Muzeului Mineritului, realizată în lemn de regretatul maramureșean Ion Tupiță și echipa sa de restauratori, s-a umplut din nou vineri dimineața, zeci de iubitori de cultură, din toate domeniile de activitate și de toate vârstele ocupând scaunele, unii prieteni buni ai lui Marian Boboc, alții colaboratori de o viață cu el, sau cetățeni care, pur și simplu, sunt dornici să mai vadă și să mai audă și altceva din când în când, într-o Vale a Jiului unde evenimentele culturale muncite, de calitate, sunt parcă tot mai puține.

Subiectul propus de Marian Boboc, „Hergheliile oarbe ale beznei veșnice”, a atras. Acest „eroi orbi ai subteranelor”, cum plastic i-a denumit el, au fost uitați de oameni, de istorie, documentele găsite de Marian prin arhive, „pline de praful uitării”, cum poetic s-a exprimat pe bună dreptate acesta, readucându-i și măcar pentru o zi în prim-plan.

Alături de amfitrion

a fost rectorul Universității din Petroșani, prof.univ.dr.ing. Radu Sorin, un susținător al lui Marian Boboc. iar tocmai din capitală, o distinsă doamnă profesor, doctor în filologie și prozatoare:  Mihaela Bal.

Asistența

Ținând cont că vorbim de caii ce au făcut istorie în mineritul de huilă, înhămați la vagoneți ei transportau cărbunele și materialele, precum locomotivele de mină diesel ce au urmat, remarcăm prezența în sală a actualilor conducători din cadrul CEH, a unor directori și foști directori de mină și a unui fost lider de sindicat, plus a altor câțiva ingineri minieri și mineri pensionari. Nu ne apucăm să trecem aici toate aceste nume, deoarece ar însemna să-i trecem pe toți și probabil și așa am scăpa pe cineva (și s-ar supăra cu siguranță crezând că o facem voit), ori poate n-am cunoaște numele complet al fiecăruia. De aceea doar am vrut să punctăm acest aspect, fiindcă, cu adevărat, la discuția pe acest subiect chiar nu aveau voie să lipsească oameni din lumea mineritului.

Cuvântul rectorului Universității din Petroșani

Stratul discuției l-a dat, cum era firesc gazda și organizatorul evenimentului. Vorbele sale nu au fost prea lungi, Marian Boboc pasându-i cuvântul rectorului Universității din Petroșani, Radu Sorin.

„Stimat auditoriu, este o bucurie pentru mine ca să răspund prezent unor manifestări de acest gen, organizate de Muzeul Mineritului și nu numai, manifestări care aduc în lumină o serie de evenimente care s-au petrecut sau care se petrec în Valea Jiului, evenimente de care suntem legați cu toții. Ideea de conferințe nu numai că este benefică pentru a ne informa, dar ea înseamnă și dialog! Ideea de conferințe înseamnă, până la urmă, poate chiar extrapolată, și ideea de masă rotundă. Ideea de conferință interactivă este cea care în zilele noastre, zic eu, este cea mai dinamică și care ne ghidează înspre un alt mod de cunoaștere, înspre un alt mod de prezentare al unor evenimente. Felicit pe colegul și pe prietenul nostru Marian Boboc pentru această inițiativă de a demara conferințe la muzeu, o inițiativă care o facem și noi, dar din păcate mai rar la universitate. Iar muzeul este poate locul și mai indicat. Sau, de ce nu, poate pe viitor să încercăm o extrapolare către biblioteca din Petroșani ori către alte entități. Dar la muzeu, la universitate și poate și la biblioteci se pot ține conferințe.

Eu cred că trebuie să ne aplecăm mai mult asupra acestei idei, iar cei care coordonează edificiile de cultură și artă ale Văii Jiului, și ale județului Hunedoara, ar fi bine să încurajeze sistemul acesta de conferințe. Vă felicit încă o dată, vă urez mult succes și aștept să venim din ce în ce mai des în această sală a muzeului pentru evenimente interesante și care se pot prezenta în asemenea mod și loc”.

„Povestea unui cal orb” dintr-o viitoare carte

După discursul rectorului, care a fost construit pe abordarea ideii de „conferințe de la muzeu” și pe modul general al acestora și importanța lor, Marian Boboc a invitat-o lângă el pe invitata din Capitală, o distinsă doamnă, care trebuie apreciată în plus și pentru efortul de a veni sute de kilometri ca să fie prezentă la această conferință.

Cum spuneam și la început, doamna profesor Mihaela Bal a citit o frumoasă, dar tristă poveste, care se va regăsi în viitoarea sa carte, promisiunea fiind vineri că o va lansa și la Petroșani după ce cartea va fi tipărită. Mai trebuie menționat și ceea ce spunea Marian Boboc la prezentarea invitatei, că Mihaela Bal scrie și proză, printre altele a scris și o carte despre viața și opera lui I.D. Sîrbu. Așteptăm cu interes noua carte, mai ales după ce am auzit povestea citită vineri.

„Să începem sub semnul veseliei, eu sunt un om mai vesel de felul meu și de aceea vă spun asta. Știind că vin încoace și că trebuie să vorbesc în public – n-am emoții să vorbesc în public, mai vorbesc câteodată și prostii – făcusem o cuvântare. Dar până la urmă, sunt o fire tehnică și o să auziți doar structura acesteia: 1. Scuze. Scuze că m-am anunțat atât de târziu. 2. Mulțumiri. Mulțumesc gazdei pentru că a acceptat să vin și în al doilea rând pentru că mi-a tipărit aceste pagini în format foarte mare, ca pentru un om bătrân cu ochelari. Mulțumesc dragă, am prins figura! (râde, la fel și Marian și cei din asistență – n.r.). 3. Stare. Starea e că nu am mai citit proză în public. Eu merg la conferințe, dar vorbesc despre altele, dar proză în public n-am citit. Și m-am rușinat ca o domnișoară… Veți vedea.

Ceea ce voi citi azi e parte dintr-un roman, un roman vorba lui Sîrbu necitit și neînțeles, dar și nepublicat încă. O să vă spun când îl public, că tot aici îmi fac lansarea. E o promisiune. Și, da, e o parte din ceea ce aș vrea să scriu despre colonie, despre lumea din adâncuri, dar mai ales despre lumea de la suprafață și de dincolo de Petroșani. Și de dincolo de granițele țării. Prima partea, Ca un cal orb, este un preambul al romanului și este scris în memoria lui Ion D. Sîrbu, care a rămas peste timp mentorul meu spiritual”, au fost cuvintele doamnei Mihaela Bal, înainte să înceapă să le citească celor din asistență. Probabil că atunci când cartea va fi editată, veți avea cu toții plăcerea să o citiți, de aceea ne oprim aici.

O conferință electrizantă

Apoi, preț de câteva zeci de minute, Marian Boboc, bine pregătit, ca pentru conferință am zice glumind, a captat asistența printr-o serie de povești ce vor fi încadrate într-o viitoare carte.

„Conferința mea - după cum îi spune și titlul, e drept metaforic - se va ocupa de caii de mină. După știința mea, este pentru prima dată când cineva dezvoltă acest subiect, cel puțin în zona noastră, Hunedoara. A fost o documentare foarte grea, trudită, de câțiva ani lucrez la ea. Aș vrea să spun de unde a pornit ideea... În urmă cu ceva ani, când director la Mina Lupeni era un prieten de-al meu, inginerul Emil Gheorghe, aici de față, mai mergeam sporadic pe la mină pe la el. Din vorbă în vorbă, am ajuns și la caii de mină. Și îmi zice Emil: Ce fain ar fi să scrii despre caii de mină! I-am zis atunci: Da, de ce nu?! Pe urmă, mi-am dat seama că nu era așa de ușor și probabil din cauza asta n-a scris nimeni pe larg despre ei. Emil nu mai e director de mină, e un onorabil și activ pensionar, dar, în timp, eu am resimțit ideea asta ca pe o datorie față de un prieten. Și, până la urmă, față de mineri. Voi citi azi cele mai interesante povestiri, nu înainte de a vă mulțumi încă o dată, tuturor, pentru prezența numeroasă și aleasă”, a spus, înainte de lectură, Marian Boboc celor din sala muzeului.

Conferința susținută de Marian Boboc a electrizat asistența, povești frumoase, dar triste, precum viața acestor cai demult apuși, povești pe care cu siguranță le veți citi pe nerăsuflate. Sub acest gând al măreției și trudei cailor din adâncurile minelor noastre, încheiem și noi această nouă filă de eveniment cultural petrecut la Petroșani, un eveniment cum spuneam inedit, trudit și foarte interesant, care ne-a mai arătat o pagină neștiută din istoria mineritului de huilă a Văii Jiului, pe care unii au avut grijă, din păcate, să-l facă praf, trecând cu bocancii și cu indiferență crasă peste toată această istorie. Bine că mai sunt oameni de cultură, precum Marian Boboc, care readuc la suprafață, în timp, toată această istorie, cu bune și rele, toate aceste povești, „îngropate” parcă o dată cu mineritul, ale ortacilor și minelor noastre!

P.S. După ce Marian Boboc a încheiat conferința, venerabilul inginer Bujor Bogdan și prof.univ.dr.ing. Iosif Andraș (fără îndoială, o somitate în istoria tehnică a mineritului Văii Jiului, o enciclopedie vivantă a acesteia) au sporit valoarea subiectului cu alte informații neștiute...

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.