Cu prefectul Călin Petru Marian despre dezvoltarea Văii Jiului și despre problemele curente cu care se confruntă Instituția Prefectului de Hunedoara (II)

Interviul nostru cu prefectul județului Hunedoara, realizat la cota 1700 din Parâng, stațiunea Petroșaniului, a fost împărțit în două: prima parte a fost legată de dezvoltarea turismului Văii Jiului și ați putut-o citi în ediția de ieri a ziarului nostru.

A doua parte este legată de problemele și chestiunile curente cu care se confruntă prefectura și prefectul și o puteți citi în ediția de azi.

Un flagel și în județul Hunedoara: drogurile din școli

- Domnule prefect, să schimbăm registrul discuției și să vorbim puțin de cea mai mare problemă a zilelor noastre: drogurile în școli! Firește că putem vorbi de consumul de droguri în rândul populației, că deja flagelul cuprinde încet, dar sigur, tot mai mulți cetățeni și asta se vede și la conducătorii auto, unde avem exemple tot mai multe în ultima perioadă la controalele polițiștilor din trafic, fiind vorba de oameni de toate vârstele, deci nu doar de tineri, care consumă diferite substanțe interzise. Dar și multe alte cazuri, legate nu doar de traficul auto, ci și de evenimente ce au loc în cluburi, concerte, petreceri și așa mai departe. Totuși, problema consumului de droguri în școli, la elevii de liceu și chiar de gimnazială este ceva de neimaginat și o imensă problemă. Cum vedeți? Am văzut că prefectura a avut mai multe acțiuni legate de acest subiect, inclusiv după „isteria generală” ce a cuprins societatea și mass-media după accidentul de pe Litoral din vară (luna august), de parcă acela ar fi fost primul, în condițiile în care de ani și ani există cazuri tot mai multe. Parcă atunci s-a ridicat voalul de pe ochii tuturor și ar fi fost prima dată… Oricum e bine că în sfârșit societatea pare că s-a trezit!

- E clar că și acest subiect este de-acum pe ordinea de zi a CSAT. E un subiect de maximă importanță și prioritate și eu țin în permanență legătura cu inspectoratul școlar pe acest subiect. Dar și cu școlile, liceele și cu cei de la Agenția Națională Antidrog, cu poliția și jandarmeria și cu toate instituțiile specializate sau cei care pot la un moment dat să dea o mână de ajutor în eradicarea acestui flagel.

- Cum vedeți o soluție mai rapidă?

- Soluția este prin educație. Cel mai important lucru, cred eu, iar aceasta trebuie să vină în primul rând și din partea familiei, în principal a părinților, și nu doar din școală. Din păcate, sunt familii care știu de copiii lor că folosesc droguri, dar au tendința de a ascunde acest lucru. În aceste familii ar trebui să existe un dialog permanent cu instituțiile profesionale – în principal vorbim aici de discuțiile cu psihologii din fiecare școală, care sunt la nivel județean, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, în număr de peste 60. Trebuie însă să ne punem și în pielea acestor părinți și să judecăm că poate și noi, dacă am fi în locul dumnealor, am avea aceiași reacție de a ascunde lucrurile. Dar consider că toată lumea trebuie să scape de această reticență, deoarece rezolvarea unor astfel de probleme nu se poate face decât printr-un efort colectiv: părinți, profesori, psihologi, personal calificat, poliție, instituții medicale specializate și chiar prefectură ori mass-media. Cel mai important lucru este să lucrăm împreună! Este ușor să arăți cu degetul că acela sau celălalt nu face, nu drege… Să știți că de multe ori nu facem toți ce trebuie, deci vina e a tuturor, sau ascundem lucrurile, deci la fel, vina e a tuturor. Acest fenomen există azi, vedem oameni pe stradă drogați, vedem oameni prinși de polițiști cu testele antidrog, auzim și vedem atâtea legate de droguri, de substanțe interzise, încât e clar că fenomenul e în creștere. Se vede deja, cum se zice, cu ochiul liber! Este deja consum de droguri chiar și de la vârste fragede, în multe cazuri, iar din această cauză eu cred că trebuie puțin modificată și legea. Trebuie să aducem în atenție acest lucru, ca și cum este o nevoie imperioasă de a face ceva cât mai repede, astfel încât să stopăm acest flagel.

Prioritățile prefecturii

- Schimbând subiectul, spuneți-ne care sunt prioritățile unui prefect și a instituției pe care o conduce, dacă vorbim de problemele actuale ale  societății românești? Pe ce latură credeți că ar trebui să se insiste mai mult de către autoritățile locale?

- Sunt câteva priorități majore în societatea românească. Dacă tot am vorbit de învățământ, cred că aici trebuie să punem piciorul pe pedala de accelerație. Cred că trebuie o regândire a percepției sau a tematicii învățământului față de nevoia reală a societății. Poate că ar trebui mai multe cursuri, de exemplu, de educație financiară, de educație juridică, de conduită socială, sau de chestiuni pregătitoare în viața oricărui tânăr, ca să poată trece mai ușor prin capcanele vieții de azi. Din păcate, facem programe școlare după cum avem profesori, nu după cum ar fi nevoie. De aceea, eu chiar am inițiat în județ în ultimii ani o serie de caravane, în parteneriat cu anumite bănci, cu barouri de avocați, cu juriști, cu specialiști în anumite domenii, inclusiv de Sănătate, caravane care să fie puse în legătură în localitățile hunedorene cu elevi de la școli și licee, ca o mică completare la ceea ce ei învață, chestiuni neincluse în programele școlare.

Problemele din sănătate. Neimplicarea medicilor de familie

- Doar în învățământ există probleme?

- O altă direcție este cea de Sănătate. Aici sunt probleme tot timpul și prin faptul că apar noi boli, apar pandemii sau fel de fel de situații critice în care serviciile medicale nu sunt chiar pregătite. Clar că sunt probleme și aici.

- Știți unde am insista noi pe partea de Sănătate legată de spitale? La partea de primiri de la Urgențe. Foarte mulți oameni grav bolnavi și uneori în vârstă sunt ținuți cu orele la ușă! Poate că un pat, înăuntru, unde să aștepte consultația, o vorbă bună și puțin respect mai mult ar alina puțin oamenii cu adevărat bolnavi, care n-au ajuns degeaba, uneori în toiul nopții, la Urgență. Oamenii se plâng că stau mult prea mult pe holuri nebăgați în seamă, sau susțin că li se vorbește repezit, iar din acest punct de vedere multe plângeri se fac și la noi presă.

- Aici mai există cumva o greșeală a sistemului și anume  acea triere de care se vorbește la Urgență. Acolo ajung oameni și oameni, bolnavi și bolnavi, oameni cărora li se administrează un algocalmin pentru o durere mai suportabilă, dar și oameni grav bolnavi, cu dureri insuportabile. Iar aici, din păcate, medicii de familie nu se implică destul de mult. Partea asta de prevenție, partea de consiliere, ar trebui să fie mai bine aplicate de medicii de familie. De exemplu, dacă ai o simplă criză de fiere, nu trebuie să mergi neapărat la Urgență, ar trebui întrebat medicul de familie, iar după aceea, dacă tot nu trece durerea, abia atunci să ajungă omul la spital.

- Glumim sau nu, dar știți ce dureroasă poate fi această criză de fiere? Nu poți sta în picioare de ea și ai o stare de leșin efectiv…

- Știu, că am avut și eu, dar la recomandarea unui medic de familie, poți trece peste asta, fără să ajungi la Urgență. De ce? Pentru că s-ar putea ca cineva să ajungă la spital cu o criză de fiere, iar în același timp să vină la spital oameni dintr-un accident, fie el orișicare dar grav, iar respectivul să blocheze locul celor care au nevoie urgentă de intervenția medicilor, vorbind aici de vieți omenești. La fel se pune problema și când chemi salvarea pentru orice lucru minor și poate în același timp o viață de om se duce pentru că nu a ajuns salvarea la timp.

- Din păcate, există și o gândire de neconceput pe la unii medici sau cadre sanitare, cazuri mai rare, dar există, aceea că omul e prea în vârstă, prea bolnav și atunci nu mai sunt multe de făcut… îi dau un algocalmin, îi fac niște analize (care oricum i-au tot fost făcute) și îl trimit acasă. Am întâlnit și am auzit de destule astfel de cazuri, și pe la spitale mari, nu doar prin cine știe ce spital uitat de vreme dintr-un orășel.

- Cunosc destui medici de urgență care își fac treaba excepțional. Medici care nu fac diferența între un om sau altul, că e bătrân pacientul sau tânăr, că e frumos sau urât, mai deștept sau mai puțin, ori mai știu eu ce. Acolo meseria și-o fac. Numai că de multe ori sunt situații în care nu mai fac față. Și ei sunt oameni și e de înțeles, lucrează pe ture, au multe cazuri, multe grele, există situații complicate.

- Domnule prefect, nu-i băgăm pe toți medicii în aceiași oală. N-am spus asta și nu vrem să acuzăm tot sistemul medical! Dar trebuie să recunoaștem că sunt și cazuri, destule nu puține, în care oameni mult prea bolnavi și cu dureri stau mult peste măsură pe la ușile Urgențelor.

- Noi suntem un județ cumva favorizat, pentru că avem foarte multe spitale. Și avem spitale de urgență la Deva și Petroșani… Avem, de asemenea, o serie de policlinici. Aproape în fiecare oraș sau municipiu există câteun spital. Deci, iată că există, cum există și medici și personal medical. Problema este să ne și educăm în ceea ce privește coordonarea activității și accesării sistemului medical. Pentru că de multe ori - și vă spun o chestiune interesantă – vin cetățeni care nu au urgență medicală, iar medicul nu-i poate scoate afară, dar consumă resursa de timp și financiară cu respectivul. Vă spun acum, Spitalul din Deva se află în postura că are bani puțini până la sfârșitul anului. Se așteaptă rectificare și alte măsuri de sprijin din partea Ministerului Sănătății.

- La un spital din nordul județului, acum câțiva ani, cred că încă nici nu erați prefect, cunosc un caz și vi-l dau exemplu, ca să vedeți că sunt și motive ce spuneți dumneavoastră, dar și motive ce țin de oameni, de calitatea lor… Caz grav la Urgență, pacient adus noaptea pe la două, cu dureri mari… iar doamnele de la Urgență după ce l-au preluat, vorbeau ceva de genul: „Domnul doctor doarme, oare să-l trezim sau să nu-l trezim?”. Deci, cam așa s-a pus problema. Vi se pare normal?

- Nu este normal! Nu este normal pentru că, în primul rând, trebuie să fim oameni, să înțelegem nevoia și suferința și v-am spus că nu contează cine vine la spital, toți suntem pacienți dacă mergem acolo, toți avem dureri și nu ne ducem acolo din fandoseală. Dar astea sunt, nu este pădure fără uscături. Eu tot la două luni port discuții cu directorii de spitale. Și săptămâna trecută am avut o asemenea discuție și am abordat și această temă.

Problema medicilor de familie

- O mare problemă în sistemul medical este și cu medicii de familie de care aminteați, lipsa lor în județ tot mai acută.

- Da, din păcate sunt câteva unități administrativ-teritoriale unde nu avem medici de familie! Rezolvarea nu ține de prefect, statul trebuie să scoată mai multe locuri la rezidențiat pentru medicii de familie și să plătească aceste posturi mai bine. În momentul de față nu prea există interes pentru medicina de familie. Sunt alte specializări unde merge toată lumea... chirurgie, interne și altele, unde tentația este mai mare.

Dumnezeu e speranța trecerii cu bine a iernii

- Domnule prefect, în afară de mesajul pe care doriți să-l transmiteți, spre finalul interviului, cititorilor ZVJ, v-am întreba cum vedeți perioada următoare, în sensul că vine iarna din nou peste noi, cetățenii au destule probleme cu facturile, cu cheltuielile de zi cu zi. O perioadă grea care va apăsa din nou cetățeanul… Va fi o iarnă grea? Cum o vedeți?

- Vom vedea, că și anul trecut am zis că va fi o iarnă grea și până la urmă a fost o iarnă mai blândă și am trecut cu toții peste ea cu bine. Știți cum e, Dumnezeu e sus și ne ajută, iar noi, românii suntem răbdători . Ce pot să spun, special pentru Valea Jiului, dacă vorbim de ZVJ, dacă vorbim de viitorul minerilor, pot să vă spun că suntem pe punctul de a face noul complex energetic din această zonă, pentru a păstra până în 2032 mineritul aici. Totodată, sunt preocupat ca toți factorii de decizie de găsirea de alternative economice pentru cetățenii din Valea Jiului.

560 milioane euro pe „Tranziție Justă”

- În acest sens, poate guvernul canaliza niște afaceri și companii și în Valea Jiului, cum în alte zone a făcut, astfel încât să se deschidă noi locuri de muncă, alternativă la locurile închise în minerit? Că doar tot guvernul a închis minele, nu le-au închis oamenii din Vale… și a și promis că va crea alte alternative.

- Eu zic că poate! Acum dă drumul la proiectele pe „Tranziție Justă”. La nivelul județului Hunedoara sunt 560 de milioane de euro. Cu siguranță, se vor găsi firme care sunt dispuse să investească în Valea Jiului, pentru că aici există și forță de muncă, forță de muncă calificată…

- Știți că prin nordul județului, pe-acolo pe la Orăștie și în alte părți, s-au canalizat firme și companii prin intermediul guvernului. De ce nu s-a putut și în Vale?

Pentru că, din păcate, vorbim de distanța până la autostradă, de-aici și până la această cale de transport rapidă sunt 100 de kilometri, de la Orăștie sunt 2 km. Rutele de acces, rutier și feroviar, sunt mai complicate dacă vorbim de Vale…

- Păi, haideți să le facem!

- Nici acolo la Orăștie nu poate să fie la nesfârșit forță de muncă, până la urmă vor trebui găsite și alte zone, cum e Valea Jiului.

- Nu este forță de muncă suficientă nici acum, foarte mulți cetățeni din Vale au fost angajați la astfel de firme din nordul județului, sunt duși la muncă și aduși cu mijloace de transport, sunt destule astfel de cazuri…

- Da, așa este. Dar ce vreau să vă spun este faptul că preocupare există. Și le transmit oamenilor să fie încrezători deoarece facem tot posibilul, vorbesc de Guvernul României, de Instituția Prefectului, de administrațiile publice locale și de primari, să rezolvăm toate problemele. E clar că nimeni nu dorește să pună piedici, toată lumea încearcă să ajute, să facă ce trebuie. Dar foarte importantă este și comunicarea. Lumea să comunice cu instituțiile statului. Să nu vorbească el cu el, cum s-ar zice, și el cu Facebook-ul, să meargă să vorbească cu primarul, cu consilierii, cu cei care sunt reprezentanții lor la nivel local și în parlament, cu instituțiile abilitate să le rezolve problema. Ar trebui făcut acest lucru, altfel nu se întâmplă nimic, doar vorbim…

- Și am completa și noi: dacă se duc, să mai fie și ascultați! Știți cum e, omul se duce, dar nu întotdeauna e ascultat sau primește răspuns.

- Știți cum e? Anul viitor vin alegerile și este momentul în care omul poate să spună prin vot dacă a fost ascultat sau nu a fost ascultat. Examenul e la anul pentru toată lumea.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.