Editura Cartea Românească a publicat, în 1991, bildungsromanul lui Constantin Stere intitulat „În preajma revoluţiei”. Era o restituţie, după o jumătate de veac, a unui mare roman românesc. Într-un roman de factura celui conceput de Constantin Stere, autorul este prin statut şi convenţie, un implicat. Aici sinceritatea, zice criticul Zigu Ornea, trebuie să fie totală.

Stere, ca autor, şi-a selectat şi aranjat episoadele narate pentru a-i servi la crearea imaginii pe care voia s-o crediteze. „Dar n-a inventat nimic ci, cu siguranţă, a ignorat ceea ce nu-l servea”, zice în continuare dl. Ornea, cel care a prefaţat prima ediţie de după ‘89 a cărţii.

Intenţia noastră este mult mai modestă. În documentarul pe care vi-l propunem vrem doar să trecem în revistă, obiectiv şi rece, cum a reuşit partidul „rezolvarea propunerilor, sesizărilor, reclamaţiile şi cererile oamenilor muncii în anul 1989”. Analiza cu pricina era făcută în Valea Jiului la trei zile de la izbucnirea revoluţiei la Timişoara. Analiza avea un final optimist şi suna cam aşa: „Biroul comitetului municipal de partid va îndruma şi în continuare munca organelor şi organizaţiilor de partid, în aşa fel încât activitatea de rezolvare a scrisorilor, cererilor, sesizărilor şi audienţelor oamenilor muncii să se ridice la nivelul exigenţelor şi sarcinilor reieşite din documentele de partid şi a preţioaselor indicaţii formulate de secretarul general al partidului”.

Partidul a constatat cu acel prilej că, la nivelul Văii Jiului, s-au scris (exact) 499 de scrisori. Acestea au fost adresate „organelor centrale şi judeţene de partid, scrisori care abordează în conţinutul lor o seamă de probleme de bază a activităţii economice şi sociale din municipiu, fiind rezolvate 260 iar 99 fiind în curs de rezolvare”. Despre cele 140 de scrisori care nu au fost rezolvate favorabil şi nici nu erau în curs da rezolvare, biroul nu ne spune, în material, nimic. Aflăm în schimb, că „la nivelul comitetelor municipal şi orăşeneşti, al consiliilor populare municipale şi orăşeneşti, al organizaţiilor de masă şi obşteşti din municipiul Petroşani, s-au înregistrat 474 scrisori, cu 369 scrisori mai puţine decât în anul 1988. Dintre acestea „au fost soluţionate un număr de 413 scrisori din care 311 s-au dovedit întemeiate iar un număr de 61 de scrisori se află în curs de rezolvare. La nivelul municipiului s-au înregistrat 35 de scrisori anonime cu o creştere de 6 scrisori faţă de anul 1988, din care 12 s-au dovedit întemeiate, problemele ridicate în acestea făcând obiectul activităţii unor colective de cercetare constituite la nivelul comitetului municipal de partid”. „O activitate deosebit de importantă”, spune optimistul raport al biroului municipal, „au desfăşurat în anul 1989 organele şi organizaţiile de partid din municipiul Petroşani, pentru soluţionarea problemelor ridicate de oamenii muncii în audienţe. Astfel, la nivelul organelor şi organizaţiilor municipal şi orăşeneşti, al consiliilor populare şi consiliilor municipale şi orăşeneşti ale sindicatelor, au fost primiţi în audienţă un număr de 9283 oameni ai muncii, cu o scădere de 500 faţă de anul 1988”. În raport, textul iniţial bătut la maşină scrie, negru pe alb, „o creştere de 500 faţă de anul trecut” dar o mână autorizată a tăiat cu creionul peste „creştere” şi a scris, deasupra, „scădere”. Din păcate, nu suntem în măsură să vă relevăm, aici şi acum, adevărul.

„Din acest total, 8527 au fost cercetate şi rezolvate, iar 6136 au fost soluţionate favorabil, problemele ridicate fiind întemeiate. Se constată de asemenea, că 756 de audienţe care fac obiectul cercetării de către organizaţiile de partid, se află în curs de cercetare. După cum rezultă din situaţia statistică, la nivel de municipiu s-au înregistrat 9757 scrisori şi audienţe, 1289 mai puţine decât în 1988. Din acestea au fost cercetate şi rezolvate 8940, iar 6448 au fost soluţionate favorabil”.

Ceea ce ni se pare un leit motiv al raportului este permanenta raportare la anul anterior. În mai toate cazurile partidul raportează o scădere, în unele locuri, substanţială, a numărului de nemulţumiţi (epistolari) în raport cu 1988. Pentru că toate trebuie să aibă, la bază, o explicaţie ştiinţifică, partidul o pune pe seama „reorganizării temeinice a acestei activităţi la nivel de întreprinderi şi instituţii din municipiu, modului atent în care cadrele de conducere şi consiliul oamenilor muncii se ocupă de examinarea problemelor ridicate”.

Au fost organizate şi analize lunare. Analize urmate de programe de măsuri concrete. Partidul a constatat că petiţionarii erau, nu-i aşa ?, foarte preocupaţi „în mod direct, de activitatea industrială a municipiului, în special în domeniul mineritului”.

În alte scrisori oamenii muncii s-ar fi referit „la aplicarea, cu fermitate, a principiilor auto-conducerii muncitoreşti, auto-gestiunii muncitoreşti, auto-gestiunile economico-financiare, la aplicarea corectă a acordului global în unele unităţi”.

Cercetarea acestor probleme „a evidenţiat modul just în care oamenii muncii - au apreciat comportamentul şi atitudinea unor cadre cu funcţii de răspundere, afirmându-se, tot mai puternic rolul autoconducerii muncitoreşti”. O seamă de scrisori, coincide partidul, s-au ocupat şi de probleme mai terestre. Ele se refereau „la activitatea de încadrare în muncă, desfaceri de contracte de muncă, probleme de retribuţie şi alte aspecte privind legislaţia muncii”. În continuare se recunoaşte faptul că „o seamă de scrisori în semestrul 1 al anului (1989) s-au referit la acordarea unui ajutoare materiale şi băneşti, aceste solicitări dovedindu-se întemeiate şi ca urmare au fost rezolvate în mod favorabil”.

3006 cetăţeni au cerut, fie prin scrisori fie prin audienţe, locuinţe din fondul de stat. Alţi 1104 oameni au solicitat butelii de aragaz. O parte din solicitări au fost rezolvate „în funcţie de posibilităţile la nivelul municipiului Petroşani”. 

După aceste spectaculoase rezolvări, concluzia e una singură: „se apreciază pe ansamblul municipiului că activitatea de soluţionare a scrisorilor şi audienţelor pe anul 1989 s-a îmbunătăţit în mod simţitor faţă de anul trecut, în sensul că s-a acordat o mai mare atenţie problemelor ridicate de oamenii muncii, s-a respectat cu stricteţe de cadrele de conducere prevederile Legii 1/ 1978, programele de audienţă, iar la nivelul fiecărei unităţi economice, acţionează cu bune rezultate consiliile oamenilor muncii care sprijină activitatea de soluţionare a acestora”.

Vă reamintim faptul că raportul la care ne-am referit mai înainte a fost întocmit în data de 19 decembrie 1989. Timişorenii strigau atunci „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”

Cu adresa nr. 8218 din 19 decembrie, Combinatul Minier Valea Jiului înaintează comitetului municipal de partid, secţiei organizatorice „informarea privind activitatea desfăşurată în cadrul CMVJ şi a unităţilor subordonate pentru rezolvarea propunerilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii, adresate prin scrisori şi audienţe pe anul 1989”. Adresa este semnată de directorul general, ing. Dan Surulescu.

După introducere se spune că „pe ansamblul combinatului s-au înregistrat 77.646 observaţii, propuneri, sesizări, reclamaţii şi cereri ale oamenilor muncii, cu 1975 mai multe decât în anul 1988. Dintre acestea un număr de 1337 au fost adresate direct conducerii CMVJ”. Din totalul observaţiilor, propunerilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii, 20.859 „se referă la solicitări de aprobare a concediilor de odihnă şi a concediilor fără plată”. Numărul mare de cereri de concedii de odihnă se datorează, în socoteala CMVJ-ulul, „faptului că s-au făcut multe intervenţii pentru schimbarea programărilor de concedii întocmite la începutul anului, având ca motivaţii: corelarea acestora cu vacanţele şcolare, cu biletele de odihnă şi tratament procurate. Muncitorii noi încadraţi, cei detaşaţi de la alte unităţi acumulează absenţe nemotivate pe seama faptului că au avut de rezolvat probleme familiale, plecând din procesul de producţie fără aprobare”.

Un număr de 12.057 de oameni ai muncii s-au adresat conducerii combinatului şi unităţilor subordonate cu cereri de încadrare în muncă.

„Majoritatea acestora”, se menţionează în Informare, „o reprezintă cei ce s-au adresat direct, din proprie iniţiativă”. Formularea pare, acum, formulată ciudat. Dar dacă ne aducem aminte cum era în celălalt sistem dacă nu lucrai erau alte organe care te ajutau să nu te adresezi, „personal, direct şi din proprie iniţiativă” combinatului.

Alte 5477 s-au adresat conducerilor colective pentru a fi reîncadrate în procesul de producţie, urmare a desfacerii contractelor de muncă pentru acte de indisciplină - art. 130, lit. 1 din Codul Muncii. Alţi 4919 oameni ai muncii au solicitat locuinţe sau schimb de locuinţe, 2993 încadrări corespunzătoare în categorii, trepte şi gradaţii, 2420 butelii de aragaz şi 2108 schimbarea locului de muncă”. Mai jos vă vom spune câte cereri s-au rezolvat favorabil şi câte au fost lăsate să le rezolve Timpul. Adică Revoluţia.

 

La Petroşani

Din totalul celor 77.646 de scrisori şi cereri adresate Combinatului Minier „Valea Jiului” din Petroşani, precum şi  conducerilor colective de la unităţile miniere, în anul 1989 marea majoritate (56.208), s-au rezolvat favorabil. Au mai rămas în curs de rezolvare, la unităţile CMVJ-ului, 4.061 de scrisori.

Șeful biroului P.I.S., ec. L. Popa, crede că „rezolvarea problemelor adresate de oamenii muncii conducerilor unităţilor economice a fost posibilă datorită unei mai atente preocupări din partea organelor colective de conducere de la combinat şi unităţile subordonate, a comisiilor şi colectivelor de specialişti, a sprijinului permanent primit din partea organelor şi organizaţiilor de partid şi de stat, a organizaţiilor de masă şi obşteşti”. După lozincile STAS pe care le folosea la începutul şi finalul oricăror raportări către organele „superioare”, membrul de partid trecea la întocmirea planurilor de măsuri. Orice plan de măsuri comunist cuprindea, în esenţă, două chestiuni distincte şi inseparabile: cine răspunde şi termenul până la care sarcina va fi dusă la bun sfârşit. Ceea ce ne-a surprins peste măsură, citind acum planul cu pricina, este faptul că termenele de rezolvare propuse se întind de la câteva zile, până la perioada unui an întreg. Pentru a vă da seama că partidul comunist se credea veşnic, e faptul că, la 14 decembrie 1989, îşi trasa sarcini spre rezolvare pe parcursul întregului an 1990.

Termenul cel mai apropiat a fost 26 decembrie 1990. Până atunci, „organele colective de conducere de la unităţile CMVJ, vor stabili necesarul de locuinţe pentru anul 1990, necesar care va fi înaintat consiliilor populare municipal, orăşeneşti şi conducerii CMVJ”.

Următorul termen fixat este de 28 decembrie 1989. Aceasta era dată limită fixată de partid pentru „organele de conducere colectivă de la combinat şi unităţile subordonate” pentru „a reactualiza programele de audienţă şi pentru a nominaliza cadrele tehnico-inginereşti, economice şi de jurisdicţie care vor răspunde de materializarea acestor programe în anul 1990”. Tot până la acea dată, urma să se asigure „prin baza de aprovizionare”, registrele şi formularele statistice de evidenţă a cererilor, scrisorilor şi sesizărilor, de înscriere în audienţă a oamenilor muncii pe anul 1990”.

În luna ianuarie a anului 1990 partidul se însărcina ca în perioada cu pricina „să organizeze o instruire de schimb de experienţă cu participarea cadrelor de la unităţile CMVJ cu atribuţii pe linia evidenţierii şi urmăririi rezolvării în termen a problemelor ridicate de oamenii muncii”. Tot în prima lună a anului 1990 „biroul executiv al CMVJ, organele de conducere colectivă de la unităţile subordonate, vor analiza activitatea de rezolvare a cererilor, scrisorilor, sesizărilor şi reclamaţiilor pe anul 1989 şi vor stabili măsuri pentru perfecţionarea muncii în acest domeniu”.

 

Două probleme pentru 1990

Pentru cele 365 de zile ale anului 1990 rămâneau în socoteala partidului de rezolvat două probleme: unu: „se vor întreprinde măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de muncă şi a climatului necesar bunei desfăşurări a procesului de producţie” şi doi: „în acţiunile de recrutare şi încadrare a personalului, de detaşare a muncitorilor la unităţile miniere, se va acorda o atenţie sporită îmbunătăţirii calităţii personalului recrutat şi asigurarea unor locuri de muncă corespunzătoare”.

Textul informării era însoţit de două tabele cu „situaţia scrisorilor, audienţelor şi cererilor oamenilor muncii la CMVJ în perioada 1-31 decembrie 1989” şi cu „situaţia scrisorilor, audienţelor şi cererilor oamenilor muncii din unităţile CMVJ în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 1989”. Cele două situaţii sunt mincinoase cel puţin din punctul de vedere al datei la care au fost înaintate municipiului de partid. Ele au fost trimise în 14 decembrie dar pretind că cuprind perioada de până la 31 decembrie. Dacă în alţi ani situaţia era adusă din condei, acum ea cuprinde „o minciună mare cât veacul”, pentru că cele două „situaţii” nu cuprind sesizările şi reclamaţiile făcute de oamenii muncii, cu ocazia Revoluţiei, în perioada 15 decembrie - 31 decembrie 1989.

Fiecare zi este o viaţă în miniatură, zice filosoful, fiecare răsărit e ca o naştere, fiecare dimineaţă răcoroasă ca tinereţea cea zvăpăiată, iar somnul e ca moartea.

Autorul informării a ignorat două săptămâni în care soarele a răsărit, dimineţile au fost răcoroase iar de dormit, n-a dormit nimeni. Aceste lucruri nu se întâmplă în fiecare zi. Acele două săptămâni ignorate de bietul slujbaş, au făcut parte din minunatele ore astrale de care omenirea are parte din când în când. Adică, foarte rar.

 

 

Scrisorile celor 74

În ziua de 13 decembrie 1989 primul secretar al comitetului orăşenesc Lupeni înaintează municipiului de partid un „Raport privind activitatea desfăşurată de către biroul executiv, organizaţiile de partid, de masă şi obşteşti, de conducerile unităţilor economice şi instituţiile pentru examinarea şi soluţionarea propunerilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii şi a problemelor ridicate în audienţe în anul 1989”.

Toată activitatea cu pricina, scrie primul secretar, s-a desfăşurat „în lumina documentelor Plenarei CC al PCR din 24-25 martie 1987 şi a prevederilor Legii nr. 1/ 1978”. lată cum s-au petrecut lucrurile în „lumina palidă a durerii” (am citat titlul unui film românesc) povestite de Raport: „în cursul anului 1989, oamenii muncii şi cetăţenii oraşului Lupeni au adresat conducerii superioare de partid, conducerii locale de partid şi de stat, precum şi altor organe şi instituţii un număr de 74 de scrisori din care:

* 40 de scrisori adresate CC al PCR

* 17 scrisori adresate Comitetului Judeţean al PCR

* 2 scrisori adresate Comitetului Municipal al PCR

* 2 scrisori adresate Comitetului Orăşenesc al PCR

* 2 scrisori adresate Comitetului de Stat

* 1 scrisoare adresată Ministerului Muncii

* 7 scrisori adresate Consiliului Popular al Oraşului Lupeni

* 3 scrisori adresate redactorilor diferitelor reviste şi ziare

În aceste scrisori autorii sesizează unele încălcări ale disciplinei de către persoane încadrate în muncă, unele aspecte privind ocuparea fără forme legale a unor locuinţe din fondul locativ de stat sau despre unii locatari care nu respectă normele de convieţuire socială, conturbând liniştea celorlalţi. De asemenea, o pondere însemnată a problemelor solicitate în scrisori o reprezintă cererile pentru atribuirea de locuinţe, cererile pentru repartizarea de butelii de gaze lichefiate, precum şi cereri pentru întreţinerea şi repararea unor apartamente ce aparţin fondului locativ de stat. Numeroase scrisori cuprind cereri privind repartizarea unui loc de muncă la întreprinderile miniere pentru personalul feminin, cereri de transfer sau obţinerea de negaţii de la IFA Vâscoza, precum şi cereri de reîncadrare în muncă.

Din cele 74 de scrisori, 41 au fost soluţionate favorabil, petiţionarii declarându-se mulţumiţi de modul de rezolvare, iar restul de 33 de scrisori nu au fost rezolvate favorabil, din considerente ţinând de lipsa unui temei legal al celor solicitate, de antecedentele petiţionarilor, de conjunctura nefavorabilă existentă cu privirea la încadrarea în muncă feminină, precum şi de neconfirmarea, cu ocazia efectuării cercetărilor, a celor sesizate de către petiţionari.

În anul 1989 au fost înscrişi şi primiţi în audienţe la nivelul organului local de partid şl al Consiliului Popular un număr de 1916 cetăţeni astfel:

* tov. Pădureanu Ion - primsecretar - 1651 audienţe

* tov. Coandrăş Valer - secretar -172 audienţe

* tov. Stan Constanţa - secretar -192 audienţe

* tov. Marcu Dan - vicepreşedinte al BE - 204 audienţe

TOTAL - 2348 audienţe.

Ce au cerut oamenii muncii de la cei cinci tovarăşi în anul revoluţionar 1989? Tot raportul, ne lămureşte: „Pentru problemele prezentate în audienţe de către cetăţeni, au reprezentat-o cererile cu caracter personal vizând atribuirile locuinţe din fondul locativ de stat, repartizări de butelii de gaze lichefiate, încadrări în muncă a forţei de muncă feminină, precum şi cereri de transfer. Un număr destul de însemnat de cereri s-au referit la modul de administrare al fondului locativ de stat de către unităţile prestatoare de servicii, solicitându-se executarea unor reparaţii la instalaţiile sanitare, de apă caldă şi rece şi termoficare precum şi la lifturi”.

 

Odiseea audienţelor

La Intreprinderea Minieră Lupeni au fost primiţi în audienţă, în cursul anului 1989, un număr de 2004 de oameni ai muncii. „Problematica audienţelor”, scrie în raportul său către municipiul de partid primul secretar al oraşului Lupeni, „s-au referit în general la cereri de locuinţe, contestări împotriva diminuărilor de retribuţii, cereri de reîncadrare în muncă, cereri de transfer de la un sector la altul, cereri pentru obţineri de bilete de odihnă şi tratament, etc”.

Din numărul total al problemelor ridicate cu ocazia audienţelor „la nivelul conducerii unităţii economice, a organizaţiilor de partid şi sindicat” au fost rezolvate favorabil 1043 (adică 52%). Celelalte solicitări „se refereau la încadrări în muncă la sectoare de la suprafaţă a personalului muncitor feminin sau la încadrări în muncă la subteran, dar cei care solicitau aveau mai mult de două desfaceri ale contractului de muncă cu articolul 130 lit. i”. În afară de cele 961 de cereri care solicitau dreptul la muncă şi pe care partidul recunoaşte că nu le-a putut soluţiona favorabil, toate celelalte doleanţe se pare că au fost satisfăcute integral.

Mai mult decât atât „din registrul de evidenţă al propunerilor reiese că în cursul anului 1989, oamenii muncii de la această întreprindere au făcut un număr de 1422 de propuneri privind îmbunătăţirea activităţii.”

Partidul a găsit justificate 1031 propuneri (72,5%) pe care le-a şi pus în aplicare „dovedindu-se eficiente”.

 

Bărbaţii din Bărbăteni

Tot pe raza oraşului Lupeni fiinţa şi Intreprinderea Minieră Bărbăteni. În cursul anului revoluţionar 1989 au fost primiţi în audienţe la conducerea întreprinderii un număr de 835 de oameni ai muncii. Din solicitările acestora, un număr de 306 au fost soluţionate favorabil (36,6%) iar 526 nefavorabil. Trăgând linie şi adunând rezultă că trei cereri nu au fost luate în calcul.

Marea majoritate a celor primiţi în audienţe au solicitat încadrarea în muncă la această unitate economică. De asemenea, au fost solicitate şi repartiţii de locuinţe din fondul locativ de stat, transferul de la un sector la altul şi aprobări pentru concedii fără plată.

„Cu ocazia audienţelor”, ni se spune în raport, „s-au făcut referiri la mai bună organizare a muncii şi a producţiei precum şi la asigurarea unor condiţii mai bune de muncă şi viaţă. Aceste propuneri au fost repartizate sectoarelor şi serviciilor care aveau atribuţii în domeniul vizat şi o mare parte a acestora au fost transpuse în practică”.

La Uzina de preparare din Lupeni oamenii muncii, cu ocazia adunărilor generale şi a discuţiilor individuale, au făcut 133 de propuneri. 42 dintre ele au fost găsite judicioase (31,5%) iar 28 erau, la sfârşitul anului 1989, puse, deja, în practică.

În audienţă s-au înscris 261 de oameni ai muncii. 52 din cereri au fost rezolvate favorabil (aproape 20%) iar 148 de solicitanţi au fost îndrumaţi „spre alte organe”.

Se pare că cele îndreptate „spre alte organe” erau tocmai femeile pentru că cererile cu pricina se refereau la „încadrarea în muncă a personalului muncitor feminin”.

(Ciudată formulare pentru cei fără de servici.)

61 de solicitări au primit răspuns nefavorabil pentru că s-au referit la cereri de transfer de la întreprinderi din grupa a II-a şi la contestaţii împotriva unor sancţiuni disciplinare şi administrative.

 

Firele artificiale sau I.M. Lupeni + 3

De cele mai multe audienţe, în anul 1989, au avut parte cei din conducerea Întreprinderii de fire artificiale Vâscoza, 1425 de oameni ai muncii (cu 3 mai mult decât la I.M. Lupeni) au solicitat rezolvarea tot atâtor probleme. Au primit un răspuns favorabil 1008 (70,7%). Au primit un răspuns nefavorabil 417. „Problemele care au fost ridicate cu această ocazie s-au referit, în mod deosebit, la încadrări în muncă, cereri de locuinţe, cereri de transfer, contestaţii la desfacerea contractului de muncă precum şi la respectarea regulilor de ordine şi disciplină”.

 

Un necaz pe săptămână

La Țesătoria de mătase din Lupeni s-au înregistrat doar 52 de audienţe. Adică una pe săptămână. 36 de solicitări s-au rezolvat favorabil (69,2%) iar 15 nefavorabil. ªi aici cel care a întocmit raportul a dovedit că stă rău cu aritmetica. O solicitare se pare că a rămas „ca-n tren”.

Din cele 143 de propuneri vizând îmbunătăţirea activităţii 124 au fost puse în aplicare (87%) iar 9 erau în curs de transpunere în practică. 10 solicitări depăşeau competenţa de rezolvare a unităţii drept pentru care ele au fost trimise spre soluţionare „organelor competente în acest sens”.

La Exploatarea de gospodărire comunală şi locativă au fost primiţi în audienţă 207 cetăţeni. Ei au solicitat reparaţii de imobile şi instalaţii sanitare, cumpărarea de materiale rezultate din demolări, repararea lifturilor şi izolarea teraselor. S-au rezolvat favorabil 164 (79,2%).

 

Spitalul, 13 din 15

În 1989 pe adresa Spitalului orăşenesc din Lupeni au sosit 15 scrisori. Expeditorii solicitau internări la diferite clinici din ţară, o seamă de medicamente, concedii medicale şi, desigur, reparaţii la lucrări dentare. 13 scrisori au fost soluţionate favorabil. În două cazuri n-a existat cadrul legal pentru a fi, şi ele, rezolvate favorabil (13,3%).

În audienţe au venit 45 de persoane. 5 au fost din cadrul unităţii şi 40 din afara unităţii. Cele 5 persoane din cadrul unităţii au solicitat schimbarea locului de muncă iar cele din afară voiau să fie internate sau aveau nevoie de „aprobare pentru concedii de sarcină de lehuzie neluate în termen”.

Conducerea spitalului n-a comunicat partidului câte solicitări (din cele 45) au fost soluţionate favorabil.

 

O concluzie „relativ mare”

În finalul informării tov. Ion Pădureanu, primul secretar al oraşului Lupeni, crede că, datorită numărului „relativ mare” de cetăţeni care se adresează „diferitelor organe cu diferite cereri şi probleme”, ar fi bine dacă în acest domeniu s-ar adopta unele măsuri. Deşi raportul era întocmit la 13 decembrie 1989, Revoluţia nu era prevăzută.

 

1989, la poalele Vulcanului

La Vulcan s-au înregistrat, în cursul anului 1989, 779 „probleme care vizează o gamă largă de activităţi şi probleme, din care 676 audienţe PCR şi 103 audienţe consiliu, reuşind să fie soluţionate operativ un număr de 476 (61,1%), 419 de comitetul orăşenesc şi 57 de consiliul popular.

Pentru că tov. secretară Mănăila Maria le-a sintetizat, vom recurge şi noi la această metodă adăugând, în plus, şi procentul de soluţionare a cererilor oamenilor muncii într-o vreme aflată „în preajma revoluţiei”.

* încadrări în muncă - 270. Soluţionate - 229 (84,8%).

* transfer, retribuire - 5. Soluţionate - 2 (40%).

* locuinţe şi schimb de locuinţe - 265. Soluţionate -100 (37,7%).

* repartiţii de butelii - 66. Soluţionate 27 (40,9%).

* pensii - 2. Soluţionate - 1 (50%).

* probleme fond locativ -103. Soluţionate - 88 (85,4%).

* probleme agricole - 10. Soluţionate - 2 (20%).

* ajutoare materiale 13. Soluţionate - 7 (53,8%).

* construcţii - 6. Soluţionate - 1 (16,6%).

* scutiri taxe - 17. Soluţionate - 9 (41,1%).

* învăţământ - 2. Soluţionate -1 (50%).

* sănătate -1. Soluţionate -1 (procent de realizare 100%).

(Credem că şi azi, dl. Mincu ar fi invidios pe un asemenea procent.)

În cursul perioadei raportate, au fost date spre soluţionare Comitetului orăşenesc de partid un număr de 81 de scrisori. Ele au provenit din următoarele surse:

CM AL PCR MAI TARE CA CC AL PCR

* CC al PCR - 60. Rezolvate favorabil - 43 (71,6%).

* CJ al PCR - 2. Rezolvate favorabil - 1 (procent de soluţionare 50%).

* CM al PCR - 2. Rezolvate favorabil - 2 (adică 100%).

* Ministerul Muncii - 1. Rezolvate favorabil - 1 (tot 100%).

* Revista FLACÄ‚RA - 6. Rezolvate favorabil - 3 (50%).

* Consiliul de Stat - 1. Rezolvată nefavorabil (0%).

* Organul local - 5. Rezolvate favorabil - 4 (80%).

* Consiliul Popular Vulcan - 3. Rezolvate favorabil - 2 (66,6%).

Din cele 81 de scrisori. s-au soluţionat favorabil 56 (69%). Partidul a rezolvat 20 de încadrări în muncă, 14 repartiţii de locuinţă, 7 repartiţii de butelii, 4 cereri privitoare la fondul locativ, două cereri de transfer, 4 probleme de comerţ, 3 „probleme familiare” („Partidul e-n toate/ în cele ce sunt/ ªi-n cele ce mâine vor râde la Soare”) şi două scutiri de impozite. Nici alegătorii n-au stat, în 1989, cu mâinile în sân. Cu diferite prilejuri, dumnealor au făcut 153 de propuneri, din care s-au soluţionat 132 (86,2%).

Cele 132 de cazuri fericit rezolvate, la Vulcan, puteau fi defalcate astfel:

88 de propuneri s-au referit la gospodăria comunală, la industria mică şi la prestările de servicii (80 s-au bifat ca rezolvate), 11 au fost în domeniu construcţiilor şi al sistematizării (5 s-au şi rezolvat) iar alte 8 propuneri ţineau de domeniile învăţământului, sănătăţii şi ocrotirilor sociale (s-au rezolvat jumătate din ele). Cele mai multe (46) au fost încadrate la „alte propuneri” şi au fost rezolvate aproape în totalitate (43 din 46, adică 93,4%).

În final partidul considera că trebuie să fie mai receptiv la înregistrarea şi soluţionarea propunerilor „dar mai ales în angrenarea tuturor locuitorilor la înfăptuirea obiectivelor propuse”. Formularea aparţine tovarăşei secretare Mănăilă Măria şi a fost scrisă la Vulcan, la 10 decembrie 1989.

 

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.