â–º M-am întrebat eu toată viaţa: cam cum se simte un licurici dimineaţa? Toată noaptea cu făptura lui, deşteaptă, a făcut lumină în stânga şi-n dreapta. Și deodată... (Marin Sorescu/ Unde fugim de-acasă)

Gheorghe Docea a fost regizor tehnic într-o perioadă extrem de fastă a Teatrului din Vale. A fost vremea când, prin repartiţie, veneau la Petroşani actori care dovediseră, încă de tineri, calităţi care i-au făcut celebri datorită filmelor în care jucaseră deja. Aşa au stat câţiva ani la Petroşani actori ca Șerban Ionescu, Magda Catone, Claudiu Bleonţ, Emilia Popescu, Patricia Grigoriu şi un regizor de talia lui Florin Fătulescu. Aceştia împreună cu actorii care se stabiliseră, de-a lungul timpului, în Petroşani, au reuşit să închege o trupă de teatru cum nu erau multe în ţara noastră. În acea vreme s-au pus în scenă piese grele (În căutarea sensului pierdut, Pluta meduzei, Un bărbat şi mai multe femei, Anonimul veneţian), care au ţinut afişul ani de zile şi au adus Petroşaniului premii importante. Turneele cu aceste piese se bucurau de un succes nebun, actorii fiind nevoiţi să joace, de multe ori, câte două spectacole pe seară. Acasă, vedeam fiecare piesă de mai multe ori din motive sentimentale (pe toţi i-am găzduit dezinteresat în apartamentul din Petroşani în care stăteam cu fratele meu, Constantin) şi din motive literar-artistice. Reprezentaţia unei piese de teatru e irepetabilă. Fiecare nouă reprezentare e un nou miracol care se naşte, sub ochii tăi, pe scândura scenei. O piesă de teatru e o mică industrie în care artisticul şi tehnicul se îngemănează şi se completează reciproc. Ca să fii la înălţimea pe care ţi-o cere un mare regizor trebuie, înainte de toate, să ştii meserie la superlativ. De ce se spune oare, în teatru, maestru de lumini şi maestru de sunet şi nu altfel ca în nomenclatorul de meserii? Pentru că cei care mânuiesc lumina şi sunetul o fac cu har şi cu sentimentul că ele vin de undeva din înalt şi nu le poţi lăsa chiar pe mâna oricui, ca la o nuntă din cartier sau ca la un spectacol de manele. Gheorghe Docea era un om foarte inteligent pentru că el era un rebusist vechi, din şcoala formată la faimoasa revistă Flacăra Rebus. Mulţimile care dezleagă azi integrame habar nu au că a fi rebusist adevărat înseamnă să faci careuri grele, în care cel care compune cu cel care le dezleagă sunt într-o continuă competiţie a minţii. A putea da definiţii scurte şi cu miez ţine de o artă la care foarte puţini aveau acces. Careurile şi definiţiile „marca Gheorghe Docea” erau mici bijuterii ale genului. Discreţia în care a trăit în ultima vreme l-a scos din atenţia Văii. Rarele apariţii în ziarul pus pe picioare de fiul său Cătălin, secondat de fratele său - omniprezentul Marcel, ne mai dădeau câte un semn că farul nu s-a stins de tot şi că mai trimite, periodic, lumină celor care vor s-o vadă. După o lungă perioadă petrecută în Teatru, Gheorghe Docea a ales, din punct de vedere material, o variantă care, poate, financiar l-a mulţumit mai mult. Dar a intra, la anii maturităţii târzii, în industrie, după ce a fost, în anii frumoşi şi tumultoşi ai tinereţii, doar în industria spectacolului, nu e la îndemâna unui om cu suflet de artist. E ca şi cum inima ţi-ar bate, în continuare, pe strada Mihai Viteazu, iar trupul ţi s-ar mişca, de voie - de nevoie, pe strada Lunca.  Situaţia a rezumat-o foarte frumos Marin Sorescu: „M-am întrebat eu toată viaţa: cam cum se simte un licurici dimineaţa? Toată noaptea cu făptura lui, deşteaptă, a făcut lumină în stânga şi-n dreapta. Și, deodată, îl cuprinde uimirea, când simte că i s-a întrerupt strălucirea”.  Dar ne-au intrat nişte lacrimi în ochi şi ne strâng dar ziariştii adevăraţi, ştiţi şi voi, niciodată nu plâng. Cu foarte mici excepţii: atunci când e vorba de Părinţi. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.