Şi Costel Avram şi „Rosa Multiflora” / Sunt alături de proiectul nostru editorial

 

În martie 1924 demarează lucrările la Bumbeşti-Livezeni. Demersul iniţiat de guvernul liberal continuă cu sinuozităţi în epoca interbelică, dar şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când la lucrări muncesc şi deţinuţii din lagărul Tg. Jiu.

În 1934, Grupul „Lupeni” al Soc. Petroşani este însărcinat cu realizarea construcţiei căii ferate Livezeni-Bumbeşti. În toamna anului 1941, primii 8 km au fost răpuşi, calea ferată ajungând de la Bumbeşti-Jiu în staţia Meri. Lucrările continuă şi după 23 august 1944. Astfel, pe la mijlocul anului 1947 erau construiţi 5 km de calea ferată dinspre Livezeni şi 9 km dinspre Bumbeşti-Jiu. La 1 aprilie 1948 se înfiinţează Şantierul Naţional „Gheorghe Gheorghiu-Dej” Filiaşi-Bumbeşti-Livezeni. Inaugurarea are loc la 1 noiembrie 1948, în prezenţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Au fost construite 39 de tunele (7,8 km), 27 de viaducte (circa 1 km lungime), 8 poduri (730 m), 5 staţii CFR.

În volumul aflat în lucru am pus în oglindă relatările din presa vremii şi informările Siguranţei. Dacă materialele de presă debordau de un limbaj apoteotic-victorios, informările Siguranţei erau exact invers, devoalând nemulţumirile brigadierilor. Am mers mai departe, şi am analizat şi alte tehnici de manipulare propagandistică folosite prin presă. Ce a ieşit veţi putea citi în volumul „Bumbeşti–Livezeni între propagandă, politică şi… Siguranţă”. A cărei apariţie va fi susţinută şi de Costel Avram şi de Asociaţia „Rosa Multiflora” şi, bineînţeles, şi de alţi prieteni ai noştri. 

 

Februarie 1948

 

Niţică propagandă

După ce am aflat câteva amănunte din viaţa reală şi… subterană a şantierului, ieşim puţin la suprafaţă şi luăm o gură de… plumb. Căci aşa mirosea presa în anii aceia - datorită condiţiilor tipografice - (şi) a plumb. Într-o pauză, între două puşcături la tunele, citim din oficiosul Partidului Comunist Român pentru judeţul Hunedoara, Zori Noi (Anul V, nr. 446, 13 februarie 1948):

 

Peste 1.600 de voluntari din Valea Jiului au muncit la amenajarea şoselei

Pe şantierul naţional de muncă voluntară al

liniei ferate Bumbeşti-Livezeni

 

„Simţindu-se nevoia legării Văii Jiului cu Sud-Estul ţării prin Tg. Jiu, încă în anul 1924, s-a început construirea liniei ferate de joncţiune între Bumbeşti-Gorj şi Livezeni-Valea Jiului, care să deservească traficul de călători, între Ardeal şi Oltenia.

xxx

Timp de 20 de ani – adică până la 24 august 1944 executarea acestei linii a fost tărăgănată - pe timpul silnicii domnii al celui de-al treilea Hohenzollern, lucrările fiind întrerupte aproape complet.

După 23 august 1944, lucrările au luat un curs nou, de continuă înviorare.

Ţinând cont că această cale ferată va avea menirea în primul rând de a înlesni transportul căr­bunilor scoşi din Valea Jiului spre Sud-Estul ţării şi pe de altă parte va deservi traficul de călători şi mărfuri –, Comisiunea Ministerială pentru redresarea economică a declarat construirea liniei Bumbeşti-Livezeni lucrare de urgenţă, stabilind terminarea ei pentru data de 7 noiembrie a.c. şi totodată decretând-o şantier naţional pentru muncă voluntară.

 

Muncă nouă – pe şantierul de la Livezeni

Pe acest şantier în partea Livezeniului au muncit voluntar în ziua de 8 februarie a.c. peste 1.600 de voluntari, munca având drept scop amenajarea şoselei Livezeni-Bumbeşti, pe o distanţă de 15 km, pentru a uşura transportul de materiale.

Încă în zorii zilei au sosit trenurile cu voluntari-muncitori, ostaşi şi tineret din Valea Jiului şi ceferişti de pe traseul Simeria-Lupeni, precum şi cele 20 de camioane 150 căruţe achiziţionate pentru transport.

De la Livezeni la Cârligul Caprii (22 km de la Petroşani) s-au putut vedea muncind pe cele 10 şantiere înfiinţate, aşa cum nu se mai muncise acolo: muncă nouă.

 

Înfrăţiţi în munca de ridicare a ţării

Erau acolo 50 tineri de la Şcoala de cadre a Judeţenei Valea Jiului a U.T.M. Petroşani, voluntari de la Vâscoza şi RATA, 160 elevi ai şcolii de conductori mineri, funcţionarii primăriei oraşului Petroşani în frunte cu primarul, 145 soldaţi şi ofiţeri de la detaşamentul C.F.R. şi de la Reg. 1 Care de luptă şi alţii. Mai jos vocile celor 67 UTM-işti de la Vulcan, a celor din Petroşani şi a celor peste 50 de elevi şi profesori ai Şcoalei Technice Industriale din Petroşani, concurau cu zăngănitul lopeţilor.

La sectorul 8, în cântecele pline de vioiciune ale unui acordeon, au lucrat 82 de elevi şi profesori de la liceul din Petroşani, iar în alte sectoare 400 muncitori de la serviciul L.S. şi alte servicii C.F.R., 250 muncitori şi funcţionari de la diferite întreprinderi şi peste 150 de ţărani din comuna Livezeni.

 

Noua linie ferată deschide Văii Jiului largi perspective de dezvoltare

S-au înfrăţit în această muncă voluntară de folos obştesc oamenii muncii din toate sectoarele: din mine, ateliere, birouri, ogoare cu ostaşi, elevi şi profesor, în­treg poporul Văii Jiului fiind reprezentat, realizându-se amenajarea şoselei pe o distanţă de 15 km.

A fost o muncă încordată, prestată cu conştiinţă, şi ale cărei roade se vor arăta curând, când Valea Jiului, având stabilită legătura directă cu Sud-Estul ţării, va căpăta o înflorire aşa cum o doreşte întreg poporul muncitor din această ţară.

x

Duminică 1 februarie a.c., 1.800 de muncitori, ţărani, ostaşi, ceferişti şi tineri din Tg. Jiu au muncit voluntar la amenajarea şoselei”. (I. Herman, coresp.)

 

Tabele cu saşi, mineri comprimaţi şi… motocicleta lui Feldman – captură de război

 

După un asemenea reportaj entuziast, mai că înţelegem sintagma, care a făcut (pe lângă un film) furori în epocă, „Răsună Valea”. Însă, cu toată „voioşia” voluntarilor, bine relatată şi cosmetizată de reporterul de la Zori Noi, problemele şantierului nu sunt rezolvate nici de „cântecele pline de vioiciune ale unui acordeon” şi nici de „înfrăţirea” forţată de ideologie a „întreg poporului Văii Jiului”. Nota informativă a Securităţii din 3 februarie scoate în evidenţă o problemă - printre altele (lipsa braţelor de muncă, pontări fictive, inactivitatea UTM-ului) - pe care partidul şi Securitatea o mai semnalaseră în prima lună a anului 1948: problema saşilor pe Defileul Jiului.

Iată ce raportează informatorul nr. 1: „Pe data de 3 II am fost trimis la Livezeni, unde am luat contact cu tov. Molan, care mi-a dat tabelele cu saşii, care au fugit de la lucru. Am mai aflat că pe şantier lucrează aproximativ 750 de muncitori şi 220 soldaţi. Zilnic se fac angajări de noi lucrători simţindu-se lipsa braţelor de muncă. Cei care se bănuiesc că sunt comprimaţi dela soc. Petroşani li se cere avizul sindicatului. Începe organizarea resortului în cadrul U.T.M. la Livezeni care e complet inactiv. Tot azi a sosit un colonel medic la Livezeni pentru controlul militarilor. Şeful secţiei colonel Ing. Finţescu pontează pe Popescu Ana la secţie şi pe ea o ţine ca servitoare la el acasă. Am mai aflat că motocicleta lui Feldman pe care vrea s-o vândă este rusească şi probabil captură de război”.

 

Dezertor, hoţ şi slugă în Gorj

 

Din Nota informativă din 6 februarie reiese şi rolul pe care şantierul Bumbeşti-Livezeni îl joacă în activitatea Ministerului de interne: acela de spaţiu numai bun de cules informaţii cu caracter infracţional: „Din informaţiile primite dela (sic!) informatori am aflat că numitul J. Petru care este dezertor din armată şi bănuit în furtul sârmei dintre Petrila şi Petroşani ar fi slugă într-o comună din Gorj, şi anume Stănceşti. Urmează să facem o adresă postului de jandarmi din Gorj să-l ridice pe acesta şi să ni-l înainteze nouă pentru cercetări”.

Mai prevăzător, organul superior mai taie din avântul informatorului, dând următoarea rezoluţie: „Nu mai după ce om avea probe concrete asupra lui vom face adresă”. N-avem ştire dacă dezer­torul-slugă la olteni fu dovedit ca hoţ.

 

Lupta de clasă pe defileu are loc

şi între social-democraţi şi comunişti. Servitoarea şi vila şefului de secţie

 

În Nota informativă din 9 februarie, intervine un amănunt ce ţine de mijloacele specifice ale organelor securităţii, anume filajul. Apoi, încă un aspect interesant este surprins de informatorul Securităţii, lupta partinică între social-democraţi şi comunişti. Este inutil să spunem că social-democratul era prezentat ca un tip veros, afacerist, agresiv, pe când comunistul era, desigur, „muncitor conştiincios”.

Notă informativă: „În 9 II 1948 în filajul făcut asupra d-nului Boteanu am observat că pela ora 6 a plecat în direcţia cooperativei unde a dispărut şi numai pe la ora opt s-a întors pe peronul gării, apoi a plecat acasă. Despre şeful secţiei Finţescu de la Livezeni, am aflat că este certat cu comitetul de fabrică pe motiv că acesta a anunţat Sindicatul că acesta pontează la secţie pe servitoarea lui. Acest inginer este membru part. social democrat şi când un membru din part. comunist i-a cerut să-i ara­te originalul listei (…), el l-a ameninţat c-o să-l dea afară din serviciu, înjurându-l. (…) membru este Boţoi K. care lucrează acolo la Livezeni şi este un muncitor conştiincios. Tot odată, am auzit că acest inginer vrea să-şi cumpere o vilă acolo la Livezeni”.

Cazul semnalat are oareşce importanţă pentru Securitate deoarece rezoluţia, pusă cam peste o lună, pe 11 mai, este: Raportăm cazul.

 

Femei adunate cu forţa

 

Notă informativă: „În ziua de 10 II 1948, am vorbit cu tovarăşa Farkaş spune că în faţa kioşcul vorbit domnul Dima Roman şi domnul Corfanta spunând că fost la Târgu Jiu şi acolo adună femeile cu forţa şi duc la lucru la defileu. Mai am auzit vorbind oamenii că domnul Banea Ioan este pus în libertate care făcut şi crimă la săcuime şi condus banda lui Maniu (…)

10 II 1948

11 II 1948

Se va aduce Roman şi Corfanta la noi

Au fost aduşi”.

 

Acordul: 300-400 lei. Pâine – 700 grame

 

Notă informativă: „În ziua de 11. II. 1948 am fost în gara Livezeni unde m-am întâlnit cu mai mulţi muncitori m-am întâlnit şi cu un mun­citor care a fost comprimat, iar la gara Livezeni să fac pregătiri pentru tunele, aşa că vin dela mai mult locuri de muncă după diferite materiale ce le lipsăsc de la locu de muncă, aşa că am stat cu mai mulţi muncitori de vorbă mior spus ce pâlată au sigur ei lucrează în acort dela 300-400 lei iar ce priveşte alimentaţia pâne 700 gr. Cu care nu sunt mulţămiţi au cantină acol o supă o plătesc 15 lei, iar ce priveşte ter­minaria lucrări liam pus întrebări că să poate să meargă locomotiva până la 7 Noembre la care spunea că imposibil.

Petroşani la 11 II 1948

Informator No 2”.

 

Paza saşilor

 

Notă informativă: „Azi 13 II 948, din ultimele informaţii am aflat că a sosit la Livezeni un plutonier major cu 17 soldaţi pentru paza muncitorilor saşi din acest sector de muncă. Garda se va compune din 2 oameni care urmează să sosească din zi în zi. Tuburile de proiectile care s-au găsit în număr de 25 în vagoanele No 670271, 660599 şi 650607 se află în prezent la postul de jandarmi din Petrila şi urmează să sosească la siguranţa noastră. Fiocul de perete al siguranţei se va confecţiona în atelierul unic C.F.R. şi va fi gata săptămâna viitoare având ziua mult de lucru meseriaşii de la atelier.

Petroşani 13 II 1948

Informator 1

14 II 948

Plu. Major va fi chemat pentru convorbire”.

 

Martie 1948

 

Zori Noi, Anul V, Nr. 458, Miercuri 3 Martie 1948

Muncitorii şi technicienii de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni cheamă la întrecere 

oamenii muncii de pe toate şantierele 

C.F.R. din întreaga ţară

 

Muncitorii şi technicienii de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, cari realizează una din cele mai mari lucrări de interes naţional – linia de legătură directă a Ardealului cu Sud-Estul ţării, prin Oltenia, menită să aducă importante uşurări în transport, în primul rând al cărbunelui Văii Jiului şi care trebue terminată până la 7 noiembrie a.c. – au adresat un îndemn de întrecere în muncă tuturor oamenilor muncii de pe şantierele de construcţii L.S. din întreaga ţară.

Începută în 1924, timp de 20 de ani această lucrare a fost tergiversată, importanţa ei fiind mereu nesocotită de guvernele perindate pe atunci la cârma ţării.

De la 23 august 1944, prin grija guvernului ţării, care le-a acordat importanţa cuvenită, lucrările au început să ia un curs nou, de continuă depăşire – acum de curând construcţia fiind declarată lucrare de urgenţă, iar şantierul decretat şantier naţional de muncă voluntară.

 

După ce analizează refacerile adânci petrecute în ultimii ani în ţara noastră şi constată că paşi uriaşi au fost făcuţi de clasa muncitoare din România pe drumul luminos al democraţiei populare spre socialism, apelul continuă:

Văzând toate aceste schimbări, noi ne dăm seama că cum nu mai este Stat burghez exploatator, fascist şi asupritor, de acum câţiva ani, Statul de azi e un Stat democratic, condus de muncitori şi ţărani, de cei mai buni reprezentanţi ai lor.

Nu mai muncim ca în trecut pentru un Stat care era al burgheziei, pentru un Stat care ne-a apăsat, ne-a sărăcit şi ne-a trimis la moarte într-un război criminal.

Munca noastră de azi, zideşte o ţară nouă, cu o orânduire socială mai dreaptă.

Prin munca noastră zidim ţara noastră prin care vom crea o viaţă fericită pentru noi şi copiii noştri.

Cu cât vom munci mai bine şi mai repede cu atât vom construi mai repede ţara noastră.

Judecând astfel, noi ne-am luat angajamentul să terminăm linia Bumbeşti-Livezeni, şantier de interes naţional al ţării, înainte de 7 Noiembrie 1948, termen fixat de Comisia de redresare economică, fiind convinşi că astfel contribuim la întărirea Republicii noastre populare pe drumul ei spre progres.

Ştim că aceeaşi muncă o depuneţi şi voi pe şantierele voastre 

Luând exemplu dela tovarăşii mineri din Valea Jiului şi la propunerea minerului de tunel, Licherete Petru şi dulgherul Mârşu Iulian, am hotărât să vă provocăm la o întrecere patriotică.

Cine va realiza mai repede programul cu o pro­duc­tivitate mai ridicată, să fie citat în fiecare lună pe Direcţie şi să primească Drapelul Producţiei, care urmează a fi decernat de Direcţiunea L.S. care va urmări executarea programelor şi va hotărî în fiecare lună care este în frunte.

Să ne luăm la întrecere, tovarăşi, care munceşte mai mult şi mai bine, pentru ţara noastră.

Cine primeşte această patriotică luptă a muncii, să ne răspundă.

La luptă şi muncă.

Pentru întărirea Republicii Populare Române.

Pentru dezvoltarea democraţiei noastre populare

Pentru viitorul luminos al poporului nostru.

Înainte tovarăşi!

Licherete Petru – miner, Mârşu Iulian – dulgher, Pârvu Alexandru – zidar, Paul Aug – miner, Jurca Haralambie – miner, I. Mazilu – miner, I. Penescu – şef de echipă, Raul Săveanu – inginer, Ştefan Nicolae – inginer, Voina Ştefan – miner, Neganu Titu – şef de echipă, S. Botic – artificier, I. Anistiuc – zidar, Moldovan N. – miner, Epure Ioan – electrician, Ad. Butoi – zidar, N. Albescu – miner, Carinoiu Virgil – mecanic, Szemety Ludovic artificier, C. Popleancă – mecanic, Biro Ioan – zidar, Gyorgy Alex. – lăcătuş, Pameri Iosif – mecanic, N. Copăcescu – desemnator, M. Boceanu – materiale, I. Pop – electrician, I. Velicu – slt. Comp. C.F.R., Fr. Bercovici – şef secretar, Corlan Virgil – şofer, Şt. Vinţescu – miner, Pârvu Ioan – mecanic, Lucaci Dumitru – mecanic, Drăghiţiu Ioan – şef de echipă şi alţii”.

 

Şedinţă cu ţăranii

 

Notă informativă: „În ziua de 12.III.1948 Farkaş Iosif am informat că domnul Ţurcaşu în fiecare vineri întâlneşte cu un ţăran de la Băniţa care fac parte la frontul plugar, iar Ţurcaşu în fiecare vineri merge la Sletinioara, şi face şediţă cu ţăranii.

Petroşani la 12 III 1948

Se v-a aduce la noi

A fost prezentat”.

 

Aprilie 1948

 

Zori Noi, Anul V, Nr. 486, Duminică 4 Aprilie 1948

Pe şantierele naţionale Bumbeşti-Livezeni,

Salva-Vişeu şi Lunca Prutului vor lucra

9.500 de brigadieri

 

„Joi dimineaţa (chiar de 1 aprilie! – n.a.!) au început lucrări pe trei şantiere naţionale, de o covâr­şi­toare importanţă pentru economia noastră naţională, la care vor participa 9.500 voluntari utemişti.

Pe şantierul liniei ferate Bumbeşti-Livezeni, ce poartă numele tovarăşului Gh. Gheorghiu Dej, vor lucra 4.400 brigadieri. Cei 31,41 km ai liniei ferate Bumbeşti-Livezeni vor lega bazinul car­bonifer al Văii Jiului cu Sudul şi Estul ţării, ceea ce înseamnă un mare imbold dat dezvoltării industriale a ţării, înseamnă scăderea preţurilor de transport şi deci scăderea preţurilor în general şi înseamnă o mai bună aprovizionare a Văii Jiului cu alimente din Oltenia.

3.300 de voluntari UTM-işti vor construi linia ferată Salva-Vişău, pe şantierul naţional „Vasile Luca”. Linia are 61 km şi face legătura dintre Maramureş – regiune bogată în păduri, aramă, sulf, aur, sare, încă neexploatată – cu restul ţării. Salva-Vişeu va fi încă o linie ferată care va asigura legătura directă cu URSS – nevoie de bază pentru economia ţării noastre. Maramureşenii sunt harnici, dar lipsiţi de lucru, şantierul va da de lucru la 5000 de muncitori localnici. 

În sfârşit, pe şantierul Lunca Prutului, 1.800 de brigadieri vor efectua lucrări de în­di­guire care vor permite ca 12,571 hectare, terenuri inundabile între Oancea şi Galaţi să fie date spre folosinţă ţărănimii muncitoare”.

 

Brigadierii vor haine şi bocanci

   

Biroul de siguranţă Petroşani. Nr. 1 Cab. Data 5 aprilie 1948. Nota informativă: „Deţinem informaţii neverificate că brigadierii din şantierul liniei ferate Livezeni-Bumbeşti au convenit între ei ca să pretindă haine şi bocanci de la conducere. În caz că nu vor primi aceste lucruri în termen de 3 zile, s-au înţeles între dânşii ca să plece de la lucru în grup. La aluzia unora despre felul cum vor călători s-au exprimat că să vedem cine ne va putea sta în cale. De asemenea deţinem informaţii neverificate că unii din brigadieri şi-au făcut planuri cum să fure din localităţile din jur. După verificare vom raporta de urmare. Şeful Bir. de Siguranţă. Comisar şef: N. Nicorici”.

 

Cresc preţurile la carne şi cartofi

 

Biroul de siguranţă Petroşani. Nr. 2 Cab. Data 5 aprilie 1948. Nota informativă: „Se observă o creştere de preţuri a vitelor ceea ce produce nemulţumiri între măcelarii din localitate. Aceştia se aprovizionează cu vite de pe piaţa Haţegului şi acum două săptămâni se putea cumpăra vite cu 8-9.000 lei. Acum însă deoarece de la Haţeg s-au transportat fiind cumpărate, 22 vagoa­ne de vite pentru Moldova. Acesta este motivul creşterii preţului vitelor. Ar fi necesar ca Prefectura să nu permită vinderea în alte regiuni a vitelor din Judeţ sau să se caute o altă formă care să nu prejudicieze stabilizarea monetară prin mărirea preţurilor. Tot asemenea se constată că din cauza că de pe piaţa Petroşaniului se cumpără cartofi pentru Gorj în mare cantitate cu lei 13 kg. Această cumpărare de cartofi a provocat urcarea preţului la kilogram cu 3 lei adică de la 12 la 15 lei. Am sesizat primăria locală pentru a se lua măsuri să nu se permită cumpărarea cartofilor în mare de pe piaţă. Şeful Bir. de Siguranţă. Comisar şef: N. Nicorici”.

                                                             

Lipsa de pâine dăunează grav populaţiei

 

Nota informativă. Biroul de siguranţă Petroşani. Nr. 3 Cab. Data 5 aprilie 1948: „Se observă o nemulţumire în rândurile populaţiei din localitate pe tema că de circa 3 săptămâni nu s-a distribuit pâine pe cartele populaţiei şi se spune că nici nu se va distribui în curând pâine. Populaţia comentează nefavorabil acest lucru spunând că pe cartelă nu se găseşte pâine însă fără cartelă adică la preţul de lei 50 bucata se găseşte din belşug. Lipsa de pâine de pe piaţă se atribuie Primăriei despre care se spune că nu ia măsuri pentru remediere în acest sens. Şeful Bir. de Siguranţă. Comisar şef: N. Nicorici”.

Concurenţă „neloială” la cârciuma lui Lili 

 

Notă informativă: „La cârciuma lui Lili am fost informat că Duminecă s-a adus muzică din Petroşani ca lumea să vină la el şi să nu meargă la filmul care era adus pentru brigadieri şi oamenii din Livezeni. Totodată, am aflat că acest Lili nu a predat arma de vânătoare pentru care nu a avut permis. Cârciuma lui este aproape de lucrări şi toţi oamenii merg la el se înbată şi lunea nu mai merg la serviciu. 

Petroşani 5 IV 948. Inf. II. Să fie adus la noi urgent”

 

Comuniştii trag obloanele cârciumii lui Lili,

o piedică pusă clasei muncitoare

 

Notă informativă: „La 6 IV 1948, un delegat de la Sind. C.F.R. şi unul de la P.M.R. împreună cu şeful de sector au fost la Livezeni şi au procedat la închiderea cârciumii lui Lili dela Livezeni. Mai este o cârciumă pe drumul dinspre Iscroni care iar ar trebui să fie închisă fiind o piedică ptr. muncitorii de la şantier. Inf II”. 

 

Zori Noi, Anul V, Nr. 488, Miercuri 7 aprilie 1948

Noi brigăzi de tineri voluntari

au sosit pe şantierul Bumbeşti-Livezeni

 

Începând de la 1 Aprilie sosesc zilnic brigadieri pe şantierul naţional Bumbeşti-Livezeni. E de nedescris elanul cu care tinerii brigadieri sosesc pe aceste meleaguri.

În gara Petroşani li se face o primire deosebit de călduroasă de U.F.D.R. cu concursul Sindicatelor.

La sosirea în Petroşani tinerii brigadieri sunt primiţi cu mâncare caldă apoi sunt repartizaţi la locul de muncă, unde îi aşteaptă barăcile bine amenajate cu cantine.

Până acum au sosit 1.031 brigadieri din Cluj, Arad, Alba Iulia şi Sibiu, dintre care au fost repartizaţi 494 la Livezeni, 370 la Pietrile Albe şi 201 la Păuniş.

Pentru ca tinerii să se poată bucura şi de distracţii, vor rula în mod gratuit filme cu caracter progresist. În acest scop unul din aparatele de film îngust al Consiliului Sindical Local Valea Jiului va fi destinat brigadierilor.

Zilele acestea urmează să mai sosească numeroşi brigadieri din toate colţurile ţării pentru a termina cât mai curând această lucrare care pe lângă importanţa cea mare care o are în economia naţională, va fi şi o mândrie a ţării noastre, din punct de vedere technic şi pitoresc.

Urăm tuturor brigadierilor: bun sosit şi spor la muncă!

 

Încă două brigăzi au plecat luni

spre şantierul naţional Bumbeşti-Livezeni

 

În cursul zilei de luni au plecat din Braşov şi Craiova spre şantierul de interes naţional Bumbeşti-Livezeni, două brigăzi numărând 220 tineri muncitori şi ţărani.

Populaţia şi tineretul oraşelor Braşov şi Craiova a făcut brigadierilor calde manifestaţii de simpatie urân­du-le drum bun şi spor la munca de reconstrucţie a scumpei noastre Patrii.

 

Lipsa hainelor, încălţărilor, asistenţei medicale alungă brigadierii. Zilnic - accidente  

 

Biroul de siguranţă Petroşani. Nr. 4 Cab. Data 12 aprilie 1948. Nota informativă: „Pe şantierul de la lucră­rile speciale Livezeni-Bumbeşti există unele nemulţumiri printre brigadieri datorită faptului că li s-a promis îmbrăcăminte şi încălţăminte. Faptul a mai fost raportat de noi Nr. 1 din 5.IV a.c. şi s-a verificat cele arătate prin faptul că din brigadierii sosiţi pe şantier au plecat unii din ei. Natural că comandantul lor le-a dat dezlegare să plece dacă nu vor să muncească în condiţiunile existente. Prin localităţile din jur s-au făcut colectări benevole de haine vechi sau altă îmbrăcăminte sau încălţăminte pentru brigadieri. Nemul­ţumirea mai serioasă este însă faptul că asistenţa socială a personalului C.F.R. de la Livezeni lasă de dorit. Fiecărui salariat i se reţine 5% din salariu pentru asistenţă socială. Totuşi, în caz de boală sau deces, nu primesc nici un fel de ajutor din partea C.F.R.-ului. Oricum aproape zilnic se produc accidente datorită nepre­cau­ţiei sau întâmplării, acci­den­taţii trebuie să se trateze la medici particulari, pe contul lor propriu, deoarece admi­nistraţia C.F.R. Livezeni nu are medici la dispoziţia celor bolnavi. Aceste fapte creează o stare spirit nemul­ţumitoare în rândul salari­ţilor de la lucrările speciale de pe şantierul C.F.R. Livezeni”.

 

Zori Noi, Anul V, Nr. 493, Luni 12 Aprilie 1948

 

Pe şantierul naţional 

„Gh. Gheorghiu-Dej”

Brigadieri, Ceferişti şi Jiul, sfredelind şi doborând stâncile mută munţii din loc, construind linia ferată Bumbeşti-Livezeni

 

(De la trimisul nostru special)

De cum ai cotit de la tunelul „Lilieci” spre „Fabian” venind dinspre Livezeni, huruitul maşinilor de perforat, cântecele brigadierelor şi „hăăăi” gurile celor ce se poticnesc să prăvălească vreun moloh de piatră, ştii că te afli pe sectoarele de muncă ale marelui şantier naţional „Gh. Gheorghiu-Dej” pentru construirea liniei de interes naţional, Livezeni-Bumbeşti.

 

Străbătând o regiune de o frumuseţe sălbatică, doar piscuri, stânci, ascuţite obraznic, izvoare şi căderi de apă, linia ferată Livezeni-Bumbeşti, taie în două masivul Carpaţilor, dinspre Petroşani şi Tg. Jiu, pe o lungime de 31,4 km.

37 de tunele, totalizând 7.680 m, 30 viaducte, având o lungime totală de 1.750 m, şi 70 podeţe, toate lucrări de artă, ce împletesc frumosul cu technica, dau liniei ce va fi terminată la 7 noiembrie a.c. o frumuseţe şi un pitoresc greu de întâlnit aiure.

 

Vremuri noi, muncă nouă

Pe acest şantier, purtând numele celui mai scump fiu al poporului nostru, tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej, împărţit în 9 sectoare lucrează alături de personalul C.F.R. cei peste 3 mii de brigadieri U.T.M.-işti, veniţi voluntar la muncă.

Sunt muncitori, ţărani, studenţi, unii dintre ei foşti şi pe alte şantiere, veniţi din toată ţara. Din Cluj, Arad, Sibiu, de pe văile Dâmboviţei, şi din Constanţa, mineri din Munţii Zlatnei şi din Uioara, de pe Târnave, Bihor, Brăila, Braşov etc…

 

Ce fac U.T.M-iştii într-o zi nu se făcea în trecut nici într-o lună

Tineri şi oţeliţi de truda lor de până acum, brigadierii s-au avântat în muncă, stârnind admiraţiile celor ce lucrează aici de mai înainte.

- Cât fac U.T.M.-iştii într-o singură zi tovarăşe, nu se făcea în trecut când lucrau antreprizele particulare nici într-o lună, îmi spune meşterul zidar Szemety Francisc, care lucrează pe acest şantier de vreo 18 ani. Şi continuă: Au trecut pe aici, pe acest şantier, vreo trei antreprize: Vasilescu, Stegaru şi Mareş, dar nu se cunoştea nici o muncă. Au fost cheltuite însă bugete grase, cei cu antreprize şi oamenii regimului strângând multe averi. Se lucra atunci după deviza: „Cu cât se lucrează mai încet, şi se produce mai puţin, cu atât vor fi câştiguri mai mari”. Aşa a durat lucrarea asta 24 de ani! Ei! Alte vremuri sunt acum!, încheie tov. Szemety şi privirea lui îmbrăţişează cu drag pe toţi brigadierii care căţăraţi pe munte rostogoleau de zor stâncile spre Jiu.

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•