Pe bunã dreptate, Carpaţii româneşti au fost asemuiţi cu Alpii, atât pentru mãreţia şi diversitatea lor, cât şi pentru tezaurul de frumuseţi pe care-l pãs­treazã. Atracţia cãtre cununa lor de frumuseţi este nemaipomenit de mare indiferent de anotimp şi de aceea foarte mulţi iubitori ai muntelui îi cautã cãrãrile în orice anotimp al anului. Drumeţia de munte, cu vechi tradiţii în turismul românesc, beneficiazã astãzi de instrumente de teren infinit mai numeroase şi mai eficiente decât în trecut. Printr-o gene­roasã activitate editorialã, presã ori internet, sunt puse la îndemâna oricãrui iubitor de naturã, de drumeţie montanã ghiduri şi hãrţi care sã-i fie cãlãuzã în temerara tentativã de cucerire a înãlţi­milor. Atât eu cât, şi camaradul meu Ca­rol ne expri­mãm împotrivirea faţã de introduce­rea mijloacelor me­­­­­­ca­ni­zate de de­pla­sare în munte. Este acceptatã doar „penetraţia” mij­loa­celor auto şi a tre­nu­rilor electrice pe vãi, niciodatã mai sus. Cul­mile mun­ţi­lor e bi­ne sã fie cucerite cu pasul, din plãcere, prin efort acceptat deliberat, nu cu trenul. Muntele trebuie simţit ca pe o fiinţã vie care îţi acor­dã încredere, da­cã se convinge de loialitatea ta. Astfel, ce rost de­plasarea pe potecile lui de tainã, pe creste­le lui ascuţite ori ple­şu­ve? Despre el informaţiile pot fi receptate şi cu prilejul unor conversaţii accidentale.
Camaradul meu este neînduplecat în a-şi susţine convingerea: “Publicul care se lasã cãrat de un tren pânã în creierii munţilor nu e în stare sã simtã sufletul lor. N-ai decât sã asculţi conversaţia într-un fu­­ni­cular. Acolo nu dom­neşte evlavia dru­­­meţului în prezen­ţa naturii! Trenul nu duce altceva spre vârfuri decât tot snobismul şi toatã prostia oraşelor şi le coboarã la vale neschimbate”. Fãrã îndoialã, se poa­te discuta mult în mar­ginea opţiunilor noas­tre. Poate fi ne­gatã intransigenţa noastrã privitoare la utilizarea mijloacelor mecanizate pentru deplasarea turiştilor la mari altitudini. Practica ulterioarã anilor 50 a arãtat cã şi în Parâng şi Straja te­lescaunele joacã un rol de atragere cãtre munte a unui numãr mare de turişti. Ar fi deplasat sã abordãm polemic ches­tiu­nea.
Am consemnat doar concepţia inegalabilã a doi iubitori de drumeţie pe cãrãri de munte referitoare la nevoia imperioasã şi actualã a apã­rãrii munţilor, a conservãrii lor.
În cãrţile lui, scriitorul Ioan Dan Bãlan îşi mãrturiseşte, cu aceeaşi constantã şi consecvenţã, iubirea pentru “raiul” care i-a fericit viaţa. Nu existã loc în munţi care sã nu-i fie drag adevãratului drumeţ. În munte, în naturã nici nu existã urâţenie. Totul curge armonios, doar omul poate sluţi mun­tele. El este şi cauza accidentelor petrecute sub cupola lui. Cele mai multe accidente le întâmpinã aceia care pleacã fãrã cãlãuze, fãrã echipament desã­vârşit, fãrã ştiinţã topograficã şi geo­graficã îndestulãtoare sau cu o prea mare încredere în ceea ce ştiu şi în forţa lor fizicã. Prostia, amestec de vanitate şi ignoranţã, îl ucide, nu muntele, nu mun­ţii.
Stâna din munte face parte integrantã din ceremonialul excursiei ca şi focul, vatra aceea milenarã lângã care se vorbeşte de aceleaşi lucruri ca acum 2000 de ani, de oi, de lupi şi de urşi. Stâna e (observaţi cã evit sã scriu era) un loc primitor de adãpost în munţi, e un semn al perenitãţii unei îndeletniciri tradiţionale. O oazã pentru cãlãtorul înamorat  de relieful înalt. Împrejurul ei stau strajã, de mii şi mii de ani, munţii falnici şi brazii înalţi, neatinşi de luptele şi de zvârcolirile umanitãţii. Ciobanii români sunt, în multe cazuri, îndatoritori şi credincioşi datinilor vechi de ospitalitate. Elogiul ciobanilor este frecvent oglindit în operele scriitorului Ioan Dan Bãlan.
Va urma.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.