La cumpãna mileniilor I şi II, în nordul cel mai de nord al ţãrii se poate vorbi de o locuire relativ intensã a vãilor dintre munţi (cum avea sã noteze şi Miron Costin, mai târziu, trecând prin Maramureş spre Polonia) ducând un trai modest, dar cu forme de organizare ce se vor cristaliza de aşa manierã încât regalitatea maghiarã s-a izbit de o rezistenţã ieşitã din comun, Maramureşul fiind printre ultimele te­ri­torii cucerite în Transilvania. Pentru secolele XII şi XIV, principala coloanã de rezistenţã a societãţii maramureşene o forma obştea (sãteascã), din sânul cãreia se alegeau şefii conducãtori: cnezi şi voievozi. Sã nu uitãm cã, la pãtrunderea ungurilor în Transilvania, era încheiatã acţiunea de închegare a primelor formaţiuni politice prefeudale (începutã în secolul al IX-lea), populaţia româneascã localã fiind organizatã în obşti ţãrãneşti. În primii ani ai veacului X, sunt menţionate “ducatele” lui Gelu, Glod şi Menumorut, cucerite de maghiari pânã în anul 907, dupã lupte înver­şunate.
Vânãtoare regalã. La început au venit cu spada. Dupã ce i-a creştinat Ştefan zis Cel sfânt, ungurii îşi mãresc pretenţiile asupra Transilvaniei Voievodale, în numele catolicismului european, românii rãmânând consecvenţi ritului strãbun, adicã ortodoxismului, şi dupã Marea Schismã din 1054, când Papa de la Roma şi Patriarhul din Constantinopol se excomunicã reciproc! Apoi au venit şi cu spada şi cu crucea, aducându-i, ca “oaspeţi”, pe colonii de origine germanicã şi pe cavalerii cruciaţi. Aceastã din urmã cale era la îndemâna regilor Ungariei, deoarece fãceau parte din dinastiile Arpadienilor şi Angevinilor. Şi cum sângele, mai ales cel “albastru”, apã nu se face, au fost repede preluate şi astfel de metode occidentale, mai puţin violente şi mai mult diplomatice.
Ceea ce nu stãpâneau efectiv, în secolele XI-XII, în nord-estul regatului, cancelariile numeau “pãdure regalã” sau “domeniu regal”, adicã tocmai teritoriul muntos care despãrţea Ungaria de Polonia; culmea, aceastã regiune nu fãcea parte din niciun stat (feudal)! Din nou, privirile se îndreaptã într-acolo şi încep tatonãrile, sub forma unor “expediţii” de vânãtoare, practicã obişnuitã în acele vremuri, când goana dupã vânat avea, de fapt, ca scop final cunoaşterea zonei, aprecierea potenţialului economic şi în special al celui de apãrare; din contactul nemijlocit şi paşnic cu po­pulaţia localã româneascã, se putea deduce în ce mãsurã şi când este posibilã şi necesarã o intervenţie militarã. La o asemenea vânãtoare regalã, suita era foarte numeroasã, cuprinzând şi “specialişti” în cu totul alte domenii decât cele strict cinege­tice.      
Câte asemenea vânãtori a fãcut regele Emeric în Mara­mureş nu se ştie, dar cea din 1199 a intrat în istorie, deoarece cu aceastã ocazie avem prima atestare documentarã a numelui regiunii. Printr-o “diplomã”, regele îi acordã comitelui Laurenţiu o moşie în comitatul Sopron, ca rãsplatã pentru serviciile aduse şi în special pentru ajutorul dat cu prilejul unui accident în “Maramorisio tempore venatio­nis”. De la aceastã datã, “silva regis” se nu­meşte fie Maramarosi, fie Maramvrissio, fie terra Maramurus, în funcţie de caligraful care scria documentul regal de danie; din actele veacului XIIIrezultã, pe de o parte, cã hotarul regelui maghiar era fixat la limita dintre Ugocea şi Maramureş, iar pe de alta cã, dupã 1271, încep sã “treacã” acest hotar tot mai mulţi oaspeţi regali, întemeind aşezãri pe ambele maluri ale Tisei şi propovãduind catolicismul în rândurile autohtonilor.
Va urma.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.