13. KING COAL /REGELE CĂRBUNE
În anul 1917 apare, în America, volumul lui Upton Sinclair intitulat King Coal (Regele Cărbune). Autorul, în 90 de ani de viaţă, a scris 89 de romane, 20 de piese de teatru şi câteva mii de nuvele, schiţe, studii, pamflete şi articole. Născut la 20 septembrie 1878 la Baltimore, Upton Beall Sinclair a trăit până în 25 noiembrie 1968, zi în care se stinge din viaţă în locuinţa sa din statul New Jersey. Grijuliu cu posteritatea sa literară, Sinclair nu lasă pe seama altora nici publicarea corespondenţei şi nici scrierea biografiei. În ultimii ani de viaţă el îşi publică o selecţie din imensa sa corespondenţă în My Lifetime in Letters şi îşi povesteşte viaţa în Autobiography. Scriitorul a vrut să devină, în trei rânduri, guvernator al Californiei (în anii 1926, 1930 şi 1936) şi a fost înfrânt de tot atâtea ori. (Spre sfârşitul secolului XX, Schwarzeneger, un campion la culturism, a câştigat din prima). Anterior, în 1922 şi 1922, Sinclair a vrut să devină, tot fără succes, deputat în Camera Reprezen­tan­ţilor.
A fost considerat, în schimb, un campion al prolificităţii ameri­cane. Văzut, în 1920, „dacă nu un Balzac, cel puţin un Zola american”, odată cu trecerea tim­pului entuziasmul criticii literare a  scăzut simţitor. Înfrânt mereu în politică, Sinclair cucereşte, în 1942, prestigiosul premiu Pulitzer cu Dinţii Balaurului.  
Volumul dedicat Regelui Cărbune e împărţit în patru cărţi: Cartea întâia e dedicată Domeniului Regelui Cărbune, a doua - Sclavilor Regelui Cărbune, a treia - Călăilor Regelui Cărbune iar cea de-a patra - Voinţei Regelui Cărbune.
Mitologia noastră a reţinut, pentru dv., câţiva eroi reprezentativi pentru mineritul de peste Ocean.
14. REGELE CĂRBUNE/ VARI­ANTA LIRICĂ
În zilele însorite, cu cer de cristal şi cu un aer de munte înviorător, tinerii urcau în drezină şi, în drum spre mina Pine Creek, cântau un cântec dedicat Regelui Cărbune. Vi-l prezentăm, mai jos, în traducerea lui Any şi Virgil Florea
Vesel tip era Regele Cărbune/ Vesel mai era/ Îşi făcuse-o şcoală cum nu-i alta-n lume/ Pentru noi, hura!
Hai cu mine-n noapte sub raze de lună/ Haide, Liza Ann/ Şi-o să-ţi cânt un cântec ce-l ştiu eu anume/ Despre Harrigan!
Tipul acesta vesel îşi punea-n mişcare/ Mina, ce lucra/ Zi de zi, să-i umple pipa şi castronul,/ Pentru şcoala sa!
Hai pe câmp, sub nucul luminat de lună/ Haide Mary-Jane;/ Ce păcat că nu vrei s-asculţi al meu cântec/ Despre Harrigan.
Hura, să trăiască Regele Cărbune/ Şi cu munca sa!/ Hura pentru pipă, fie-i plin castronul,/ Pentru noi, hura!
Hai cu mine-n noapte sub raze de lună,/
Haide Liza-Ann..
După părerea lui Upton Sinclair, melodia era prea puţin vioaie iar textul „un amestec de cuvinte vesele şi fără rost”.
15. OMUL CĂRUNT ŞI FĂRĂ UN PICIOR
Este un om generos care oferă, dimineaţa, oaspeţilor săi o felie de pâine de mălai şi câteva cepe verzi din grădină. Celor flămânzi, acest breakfast li se părea de un gust „mai delicios decât orice masă servită vreodată”. În loc de mulţumire, bătrânul cere oaspetelui să nu pomenească nimic de generozitatea sa. Pentru că atunci „când un om are păr cărunt şi un singur picior mai bine să se înece în râu decât să-şi piardă slujba”.
Omul era paznic la uzina electrică de lângă calea ferată şi se temea ca nu cumva oaspetele său să fi fost, Doamne fereşte!, vreun organizator sindical.
16. CATÂRUL AMERICAN
Este cunoscut ca o creatură profană, fără Dumnezeu. În America, minerii se foloseau de catâri la transportul vagonetelor, în minele de cărbuni. Cei mai nenorocoşi dintre catâri îşi duceau zilele în întunericul subpământului iar abia când se îmbolnăveau erau duşi sus să vadă lumina soarelui. Atunci, de fericire, se tăvăleau prin iarbă.
„Bucuria favoriţilor lui Hal când văzură lumina fu de un comic irezistibil. Era imposibil să-i opreşti să se trântească pe jos şi să se tăvălească pe strada acoperită cu zgură; iar când fură închişi într-un ocol la marginea orăşelului, unde creştea iarbă, se lăsară pradă veseliei întocmai ca un grup de copii de şcoală la un picnic”, scrie Upton Sinclair în Regele Cărbune.
17. CATÂRUL DAGO CHARLIE
Era un catâr care căzuse în patima tutunului. El scotocea prin buzunarele ortacilor după tutun şi
s-a învăţat să-l mestece. Din păcate, nu deprinsese şi să scuipe zeama aşa cum făceau ortacii. Din această cauză Dago Charlie era mai mult bolnav. E drept că atât vizitiii cât şi îngrijitorii, cunoscându-i meteahna, i-o încurajau.
18. UN PUMN DE DOLARI/ VARIANTA  SUBTERANĂ
„Dacă scădea un dolar şi jumătate pe lună pentru cârciumari, cinzeci de cenţi pentru preotul societăţii şi un dolar pentru medic, cinzeci de cenţi pentru a avea dreptul la baie şi cinzeci de cenţi pentru fondul de boală şi accidente, îi mai rămâneau paisprezece dolari pe lună din care să se îmbrace, să-şi întemeieze o familie, să-şi cumpere bere şi tutun şi să frecventeze bibliotecile şi şcolile înzestrate de pro­prietarii de mine filantropi.”
Pensiunea - aflată într-o casă din tablă ondulată, slab luminată- costa 27 dolari pe lună. În acest preţ intra masa şi un pat, într-o cameră cu încă opt bărbaţi.
Minerul american lucra, în 1917, pentru un pumn de dolari. Mai exact, pentru un câştig de fix 14 dolari pe lună.
19. BUCĂTARUL LUI REMINI­TSKY
Erou din Regele Cărbune care a lansat o formulă care îi aducea la disperare pe membrii pen­siunii Reminitsky. Aceas­ta era: Când nu ştii ce să faci, adaugă grăsime!
Cât era de flămând Hal Warner - unul din cei abonaţi la această pensiune - după îndelun­gatul său vagabondaj şi după munca de sub pământ, cu greu putu să înghită mâncarea asta.
20. OMUL LUMINAT
Duminica, singura zi când se lua masa pe lumină la Pensiunea Reminitsky, muştele roiau peste tot. Asta îl face pe Hal Warner să-şi aducă aminte ceea ce îi spusese un doctor privitor la Omul luminat. Acesta, potrivit discipolului lui Aesculap, „ar trebui să se teamă mai mult de o muscă decât de un tigru bengal”.
21. POMPIERUL SUBTERAN
Pentru a preveni pericolele din subteran, conducerea minei angaja câte un „pompier” care avea datoria să meargă în subteran „să controleze dacă nu cumva sunt gaze, să se asigure că sistemul de aerisire nu e defect şi că ventilatoarele func­ţi­onează”.
Acest pompier era obligat să-şi facă rondul cu noaptea în cap pentru că legea prevedea că nimeni nu poate coborî în subteran fără acordul lui. Exista, însă, posibilitatea ca pompierul să se scoale mai târziu sau chiar să se îmbete? Exista. Nu mai intrau, în acest caz, oamenii în subteran? Conducerea minei era, întotdeauna, de altă părere.
22. MARY BURKE
O fată de miner (alcoolic) care înainte de a ajunge la Pine Creek a fost, mai întâi, în alte două aşezări miniere: Gordon şi, apoi, în East Run  La oraş a fost odată sau de două ori pe an, pentru o zi. Când a fost la Sheridan a ascultat o doamnă cântând într-o biserică. Această experienţă a făcut-o să poată exprima, lapidar, câteva adevăruri fundamentale:
1. La noi, luna  luminează doar cutiile de conserve.
2. Nu-i nevoie de prea multă pricepere ca să scoţi cărbuni. Pricepere îţi trebuie ca să-ţi păstrezi oasele întregi.
3. Dacă-ţi convine să ţi le rupi, atunci şi Companiei îi convine.
23. PIRAMIDA (SOCIALĂ) DIN NORTH VALLEY
La începutul secolului XX, la minele de cărbune din North Valley, existau delimitări sociale foarte rigide. Astfel, în această piramidă sui-generis existau următoarele trepte:
1.    Americanii, englezii şi scoţienii îi priveau de sus pe cei din Ţara Galilor şi pe irlandezi.
2.    Cei din Ţara Galilor şi irlandezii îi priveau de sus pe italieni şi pe francezi.
3.    Italienii şi francezii îi priveau de sus pe polonezi şi pe unguri.
4.    Polonezii şi ungurii îi priveau de sus pe greci, pe bulgari şi pe macedoneni.
5.    Bulgarii şi muntenegrenii îi priveau de sus pe cei din Europa răsăriteană (lituanieni, slovaci şi croaţi, armeni, români, rumeli, ruteni).
6.    Europa răsăriteană privea de sus pe mexicani, negri şi pe cei mai de jos - japonezii.
Faptul că în Regele Cărbune suntem clasaţi în cea de-a şasea grupă valorică ( a privitului în jos) este onorantă până la un punct. Din această grupă încă mai puteai privi pe cineva de sus. Din păcate, bieţii mexicani, negri şi japonezi se puteau uita, acum o sută de ani, numai în sus. Un secol poate, însă, răsturna total perspectiva. Acum japonezii se pot uita de sus la toată piramida rigidă fabricată la North Valley. În timp ce noi ne-am dovedit a fi un popor conservator- păstrându-ne locul cucerit, cu trudă, în adâncurile Americii-, cel din urmă a devenit cel dintâi…
24. MINERUL CU EXPERIENŢĂ
Preşedintele Companii Generale a Combustibilului a spus unui jurnalist că „Un miner cu cât are mai multă experienţă cu atât e mai periculos să-l foloseşti. Pentru că îşi închipuie că ştie totul şi nu ţine seamă de regulamentele de securitate emise de Companie!”.
Pe baza acestui interviu, funcţionarii Companiei discutau, în mod solemn, despre „imposi­bilitatea de a-i învăţa pe mineri ce înseamnă prudenţa”. Upton Sinclair ştia şi el ceva: că „viaţa unui miner depindea de felul cum se arma galeria”. Noroc că minerul cu experienţă ştia mult mai multe. Altfel…

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.