34. Salvatorii

Salvatorii din King Coal (Regele Cărbune) sunt Jack cel Mare, David, Wresmak - boemianul, Klokowski- polonezul, Jerry Minetti - italianul şi Tim Raferty, cel cu ochi albaştri - care voia să-şi caute tatăl - şi tânărul grec Andy, cel cu ochii negri - care şi-a pierdut tatăl într-un dezastru asemănător, cu câţiva ani înainte - Rovetta şi Carmino.
“Numele lor trecea unul câte unul prin mulţime, ca numele eroilor care pleacă la bătălie”.
Ei se vor împrăştia prin galerii, cercetând totul în faţa lor cu lămpile de siguranţă şi căutând barierele ridicate de oamenii închişi pentru a se apăra de gaze. Când vor da cu târnăcoapele în barierele acestea, vor auzi poate semnalele oamenilor în viaţă aflaţi de partea cealaltă. Sau le vor străpunge în tăcere şi vor găsi oameni mult prea slăbiţi pentru a mai face vreun zgomot, dar în care mai pâlpâia poate o scânteie de viaţă.

35. Mein Mann, Mein Mann! Omul meu,
omul meu!
O femeie originară din Austria, palidă şi tânără, venită cu omul ei în America pentru un trai mai bun, se împleticea ca o fiinţă care a primit o lovitură mortală. Soţul ei a fost prins într-o explozie în mina din Pedro. Avea, pe cap, un şal cenuşiu iar mâinile îi erau ridicate spre cer. Strigătul ei, Mein Mann, Mein Mann! repetat de zeci de ori , fără încetare, “devenise leit- motivul acestei simfonii a groazei”.

36. O doamnă
din Western City
Această doamnă vindea terenurile şcolare ale statului cu trei dolari pe acru. Lumea ştia că sub aceste terenuri se găsea cărbune. Aceeaşi lume ştia şi faptul că ele valorau, de fapt, 3.000 de dolari acrul. Cu toate acestea, madam şi-a văzut de treabă iar istoria, o altă femeie de moravuri uşoare, nu i-a reţinut numele. Nici Upton Sinclair, în Regele Cărbune, nu ne dă mai multe amănunte.

37. Sainte Babette/ Sfânta Varvara
În Chamonix, o sfântă; Sainte Babette, e patroana muntenilor. Sainte Babette- e potrivit lui Ion D. Sîrbu echivalenta  Sfintei Varvara - patroana minerilor de la noi. Ziua Sfintei Babette, ne precizează Sîrbu în “Dansul ursului”, coinci­dea cu ziua Festivalului naţional al patinajului artistic. Având aceeaşi patroană, muntenii şi minerii au, în mod firesc, şi aceleaşi idealuri înalte.

38. Minerii, ca
şi montagniarzii
”Montagnarzii” adică cei de la munte, în timpul Marii Revoluţiei din 1789 constituiau aripa cea mai de stânga din Marea Adunare. “Muntele - spuneau şi pădurarii mei - a fost întotdeauna de stânga, dar o stângă niciodată extremistă sau dogmatică. Tăietorii de păduri, minerii, fabricanţii de cărbuni de lemn, şindrilarii, ciubărarii, crescătorii de oi şi vite, stuparii şi răşinarii au constituit întotdeauna o categorie de proletari - săraci, dar liberi şi mândri. Muntele este o şcoală a dreptăţii şi omeniei: dar este şi o şcoală a libertăţii şi luci­dităţii în gândire”,  conchide Ion D. Sîrbu în Dansul ursului.    

38. Visul Muntelui
Există o “ameţeală a înălţimilor” (vertige des Alpes) pe care o resimt toţi cei care vor să cucerească înălţimile. Acest sentiment îl încearcă şi piloţii. Sca­fan­drii,  când se avântă spre mari adâncimi, încearcă şi ei o formă de leşin şi de ameţeală asemănătoare alpiniştilor.
„Minerii - unii mineri bătrâni - vorbesc de visul munţilor. Când se deschide zidul negru, ţi se arată grădina lumii, aşa cum a fost pe vremea când copacii, care formează azi, ca fo­sile, straturi de cărbune, erau încă în picioare şi plini de verdeaţă, de păsări, şi fructe…
Chiar şi florile de gheaţă, ce se desenează singure pe geamuri iarna, sunt de părere unii savanţi şi cercetători, au forme de ferigi şi palmieri, reproduc, în orice caz, nişte forme din altă epocă. Nu e ciudat?”.
Acestea sunt părerile autorizate ale domnului profesor Eneea Giurcă (personaj literar inspirat de profesorul Eneea Giurchescu de la Liceul de stat din Petroşani de pe vremea elevului Sîrbu) în timp ce îşi scoase ochelarii şi, cu o piele fină de căprioară, curăţă atent lentilele şi stă de vorbă cu măgarul Gary şi fratele Simion în romanul Dansul ursului.   

39. Zvonul de
fanfară minerească
Seara, când afară ninge „ca în cărţile de abecedar” iar vântul cel rău, dinspre nord, nu bate. În casă mirosea plăcut a lemne de fag iar de departe se aude „un zvon de fanfară minerească”. Scriitorul nu ştie dacă era vorba de o înmormântare sau de o nuntă. Nu ştia şi nici nu-l mai interesa. „Nici nu are vreo importanţă.” zice Ion D. Sîrbu la începutul romanului “Dansul ursului”.
Câteva rânduri mai jos, autorul îşi dă seama că fanfara minerilor intonează un marş funebru de Brahms în deplin consens cu citirea, de către scriitor, a unei triste scrisori redactate în limba franceză. Misiva era trimisă de Sandrine din Paris, în ziua de 13 decembrie 1985, şi aducea trista veste că Roland, inginer de ape şi mine din Savoia, a încetat din viaţă în urma unei explozii. Pentru scriitor şi pentru Silvia Rogoz, Roland înseamnă „un greu capitol de viaţă: o vară, o fantastică aventură, o şi mai fantastică lecţie de dragoste şi libertate”.


40. Lucian Rogoz,
un inginer care nu e
nici scriitor; nici istoric, nici măcar dascăl
El e inginerul şef al Ocolului Sivic din Târgul Lăpuşului, în Maramureş. El nu a „comis” niciodată nici nu fel de literatură. Cu toate acestea, Lucian Rogoz se încumetă să spună povestea ursului Buru, sub forma literară a unor amintiri care pentru el „reprezintă un capitol pe cât de dureros şi tragic, pe atâta de sublim şi unic”.
Laurenţiu Rogoz e un proaspăt absolvent al Facultăţii de Mine aflat în stagiu, în anul 1985, la Exploatarea Minieră Petrila din Valea Jiului. El mai are o soră, Lili, care e profesoară de franceză, şi care s-a măritat la Craiova. Lili şi soţul său au doi copii pe nume Sănducu şi Anca. Ei sunt lumina ochilor bunicului  lor, Lucian Rogoz, cel care va povesti, ca un autor subiectiv, povestea lui Buru din “Dansul ursului”.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.