|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
22.08.2008, 10:50:09 | 0 comentarii | 668 vizualizari
Drumeţie pe cãrãri de munte (V)
Articole de acelasi autor
de Petru BOLOG - Cimpa
În mijlocul naturii bunul simţ este de multe ori mai necesar ca în plin centrul urbei. A-ţi însemna trecerea rupând crengile copacilor, cãlcând florile, scuipând copacii nu denotã dragostea pentru drumeţie, pentru turism, pentru naturã. Pe munte semnele şi marcajele turistice au fost cu grijã şi trudã executate, iar întreţinerea lor se face cu mari eforturi. Astãzi, stimaţi cititori şi responsabili în domeniu, s-a arãtat o gravã lipsã de respect pentru truda celor care oferã iubitorilor de drumeţie pe cãrãri de munte, turiştilor, un reper orientativ. Odatã cu exploatarea pãdurilor şi amenajarea de drumuri forestiere, aceste marcaje şi semne turistice orientative au fost distruse. Urcam încet spre refugiul ce apãruse în faţa noastrã, iluzia opticã aducându-l mai aproape de locul unde ne gãseam. Facem un scurt popas şi privesc cu binoclul presupusul refugiu. Nicio mişcare nu se observã, doar un felinar ce-l leagãnã vântul, şi-i întind camaradului meu binoclul.
- Da, Tom, nicio mişcare, dar felinarul indicã prezenţã omeneascã şi zgomotul drujbei care de ceva timp a încetat! Vom vedea cât de curând. Dupã aprecierea mea, în cel mult 3 ore vom ajunge la el, deci la ora 19 vom fi la refugiu, la presupusul refugiu - întãreşte camaradul meu.
Pãdurile de brazi şi de molizi, în genere, cunoscute şi sub numele de urmane, au un aspect trist. În cuprinsul lor, muşchii şi lichenii împletesc un fel de covor gros, aşezat peste solul îmbibat cu umezealã. Paşii noştri se afundau în covor, producându-ne sub bocanci o senzaţie de confort plãcut, odihnitor.
- Tom - camaradul meu Carol mã alintã de multe ori cu acest nume - ce este de fapt un refugiu?
- Dupã cunoştinţele mele, refugiul este o construcţie temporarã din lemn de brad şi adãposteşte lucrãtori feroviari, ţapinari. Însã refugiile, locurile de adãpost de pe anumite trasee dificile au fost fãcute nu numai cu o trudã a minţii, dar şi a spatelui celor ce au cãrat lemn cu lemn, obiect cu obiect, tot ce a fost necesar pentru ca drumeţul sau drumeţii obosiţi şi de multe ori înfriguraţi sã gãseascã un acoperiş unde sã se poatã odihni şi eventual înnopta.
- Ei, Tom, crede-mã cã ştiu ce înseamnã un refugiu şi care-i rolul lui, dar îmi place cum înnozi cuvintele, cum povesteşti şi
dã-mi voie sã vin cu o completare. Aceste refugii pentru noi, drumeţii, şi nu numai, au devenit “tabu”.
N-are voie nimeni sã le distrugã, sã le jefuiascã!
- Ai dreptate, camarade Carol, dar nu mã las mai prejos şi vin şi eu cu o completare. Stânele din munţi au acelaşi rol, le gãseşti, dupã cum ai observat, cu uşa larg deschisã, aprovizionate cu lemn de foc şi veselã, dar nimeni nu le jefuieşte şi nu le distruge.
Şi uite-aşa, din vorbã în vorbã, am ajuns în faţa refugiului, unde ne aştepta un tânãr de 30-35 ani. Pe chipul lui se observa o bucurie mare. Nici mãcar cãţelandrul lui negru nu ne-a lãtrat. Dãdea din coadã bucuros nevoie mare.
- Bunã seara şi sã trãiţi în sãnãtate!
Pe munte respectul este necesar, indispensabil, îl face pe om mai blând, mai deschis la vorbã.
- Bunã seara şi la dumneavoastrã, oameni buni! Dar puneţi jos rucsacurile, nu staţi cu ele în spate şi poftiţi, faceţi-vã comozi, nu vã jenaţi! Mã bucur tare mult cã aţi ajuns la mine. Eu v-am observat de pe o pârloagã, am fost sã vãd unde mi-s caii, v-am dat şi un semnal prin drujbã, aţi auzit-o, da?!
- Sigur cã am auzit-o. Deci pornirea drujbei a fost pentru noi. Vã mulţumim.
Şi l-am rugat sã ne dea voie sã instalãm cortul lângã refugiu, deoarece ora este destul de târzie şi ne prindea noaptea.
- Cu mare plãcere, oameni buni, dar vã propun sã dormiţi în refugiu, sunt patru paturi libere şi curate, cu pãturi groase. Oamenii cu care lucrez în parchet au plecat în Maramureş sã facã fânul şi se întorc peste douã sãptãmâni. Pe mine m-au lãsat sã am în pazã caii.
Propunerea a fost acceptatã imediat, fãrã nicio reţinere.
Apoi ne-a invitat sã luãm cina cu el, sã nu ne mai deranjãm rucsacurile, rugându-ne sã-l ajutãm la curãţat cartofi pentru a nu aştepta prea mult dupã el, dupã care a ieşit din refugiu. S-a întors imediat cu o pungã cu o fleicã de carne de vitã foarte rece. Camaradul meu Carol îl întreabã:
- Doamne, dar din ce frigider aţi scos carnea, domnu’ Ştefan?
- Imediat vã arãt şi frigiderul, staţi sã tai o bucatã. Taie omul o bucatã, restul îl pune în pungã, o leagã bine şi ne invitã sã ne arate frigiderul.
Frigiderul era tocmai apa rece a pârâului ce şerpuia pe lângã refugiu. Punga cu carne a afundat-o în apa cristalinã şi foarte rece, punând deasupra un pietroi mare sã nu iasã la suprafaţã.
- Acesta este frigiderul nostru la munte, tot timpul stã proaspãtã carnea şi feritã de muşte.
A pregãtit gazda o ciorbã de carne de vitã cu cartofi, smântânã şi mãrar, un deliciu. Şi la munte orice mâncare e mai gustoasã decât acasã. Am stat la poveşti pânã la miezul nopţii.
Dimineaţa, dupã ce am servit un ceai de afine, ne-am pregãtit de drum, mulţumindu-i gazdei noastre şi dorind sã-i plãtim gãzduirea, dar am fost categoric refuzaţi. Ne-a ajutat sã ridicãm în spate rucsacurile, urându-ne drum bun şi vreme frumoasã pe cãrãri de munte.
Va urma.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
